Cum ne finanţăm flota? Leasing financiar, credit bancar sau leasing operaţional

Pentru antreprenori, directori generali sau fleet manageri, decizia de costituire a flotelor auto nu este una simplă. Avansul, înregistrarea contabilă, taxa pe profit sau costurile globale sunt printre cele mai importante aspecte ce trebuie luate în considerare în alegerea soluţiei de finanţare.
Pentru constituirea sau reînnoirea unui parc auto există nu mai puţin de trei soluţii de finanţare: creditul bancar, leasingul financiar şi leasingul operaţional. Date fiind caracteristicile lor diferite, alegerea depinde de strategia de eficientizare a costurilor sau de însăşi filozofia în afaceri a companiei.

O reţetă standard nu există. Însă, în funcţie de specificul activităţii şi de tipul companiei, fiecare dintre caracteristicile celor trei instrumente de finanţare se pot transforma în avantaje certe pentru entitatea căreia îi este destinată flota.

Leasing financiar vs. Credit

Pentru adoptarea deciziei de finanţare a vehiculului fie prin leasing, fie prin împrumut, o companie ar trebui să ţină cont de toate aspectele pe care le presupun cele două soluţii: rata dobânzii percepută în ambele cazuri, toate costurile şi comisioanele pe care le implică acest proces şi diferenţele de tratament fiscal. Factorii care determină decizia în privinţa structurii capitalului unei companii sunt printre cele mai dezbătute subiecte în domeniul cercetării finanţelor corporatiste. Din punct de vedere economic, decizia dintre luarea în leasing sau cumpărare depinde de costul achiziţionării comparativ cu ratele mai mici sau mai mari ale leasingului.

Oricum, atât în cazul împrumutul bancar, cât şi al leasingului financiar utilizatorul şi împrumutatul pot fi proprietarii vehiculelor o dată ce plăţile au fost efectuate. În ambele situaţii, riscurile şi costurile de întreţinere rămân în responsabilitatea utilizatorului şi a împrumutatului. De asemenea, nici societatea de leasing, şi nici banca nu vor beneficia de creşterea valorii activului. Operaţiunile de leasing financiar se diferenţiază de creditarea bancară în principal datorită separării dintre dreptul legal de proprietate asupra unui vehicul şi utilizarea sa economică.

Prin leasing financiar, valoarea adăugată este creată de utilizarea acelui activ, mai degrabă decât de dreptul de proprietate. Finanţatorul are drept de proprietate asupra vehiculului, astfel bunurile achiziţionate pot fi reposedate relativ mai uşor când un client intră în incapacitate de plată sau nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată.
În principiu, leasingul este o finanţare de active, iar dreptul de proprietate asupra acestora conferă o garanţie suficientă pentru accesarea finanţării în majoritatea situaţiilor.

Un avantaj al leasingului financiar în comparaţie cu un credit bancar îl constituie accesibilitatea clientului la mai multe canale de vânzare: reţeaua băncilor de retail, direct de la companiile de leasing, de la brokeri sau de la dealeri de autovehicule.
Taxele sunt un argument puternic pentru alegerea leasingului în detrimentul achiziţionării vehiculului, dar nu este singurul care explică această alegere. Este important de luat în calcul şi beneficiile ne-monetare. De exemplu, contractele de leasing sut mai flexibile în ceea ce priveşte nevoile consumatorului : opţiunea de a renunţa la leasing înainte de scadenţa contractului, posibilitatea reînnoirii prin perioade adiţionale, opţiunea de a achiziţiona vehiculul la terminarea contractului.

Un alt avantaj al leasingului faţă de împrumutul tradiţional este faptul ca utilizatorul poate finanţa până la 95% din preţul de achiziţie al vehiculului, iar gajul pentru finanţare este activul în sine, alte garanţii suplimentare nefiind necesare. În plus, un alt aspect de menţionat este calitatea superioară a vehiculelor dobândite în regim de leasing faţă de cele achiziţionate prin credit, deoarece prin contractarea unui leasing, utilizatorul are acces la active mai scumpe. Finanţarea prin leasing este, de asemenea, mai utilă atunci când vehiculul şi-a atins gradul de uzură la finalizarea contractului, deoarece statutul de proprietate este mai flexibil.

Contractarea prin leasing mai are un alt avantaj semnificativ faţă de creditul bancar standard, în sensul că este mai eficient din punctul de vedere al timpului. Evaluarea pentru acordarea unui leasing durează cel mult câteva zile, în timp ce aprobarea cererilor de credit bancar durează o perioadă mai mare de timp, în medie, o lună.

În acelaşi timp, este mult mai probabil ca o companie să fie acceptată la finanţarea prin leasing decât prin împrumut bancar. Acest lucru se datorează faptului că finanţarea prin leasing este mult mai specializată decât acordarea unui credit şi, astfel, riscurile sunt mai uşor de controlat de către o societate de leasing decât de o bancă. Acest aspect a determinat, de altfel, ca o serie de bănci să-şi înfiinţeze divizia de leasing, cu scopul de a avea un grad mai ridicat de penetrare a pieţei.

Dimensiunea companiei ar putea fi un alt motiv pentru contractarea unui leasing. Într-o companie mică, decizia de finanţare este determinată mai mult de oportunităţile de creştere, în timp ce în companiile mari decizia este influenţată de considerentele fiscale. Practic, leasingul permite companiilor mici să supravieţuiască şi să se dezvolte, iar analizele de business au arătat că firmele mai puţin profitabile sunt mai predispuse să contracteze un leasing decât cele generatoare de numerar.

Fundamentul pentru contractarea leasingului constă în capacitatea companiei de a-şi creşte veniturile prin folosirea activului.

Calcul comparativ Leasing financiar vs. Credit:

Leasing financiar vs. Leasing operaţional

Principalele două categorii de operaţiuni de leasing sunt: leasingul financiar şi leasingul operaţional, clasificarea lor bazându-se pe reguli şi caracteristici complexe.
Contractul de leasing financiar are ca scop, în general, achiziţionarea vehiculului de către utilizator prin îndeplinirea următoarelor condiţii:

• Finanţatorul transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra activului la sfârşitul perioadei de contract;
• Utilizatorul are opţiunea de a achiziţiona activul la un preţ prezumat mai scăzut decât valoarea de piaţă la data la care opţiunea poate fi exercitată (la începutul contractului de leasing este cert că opţiunea va fi exercitată);
• Perioada de leasing se aplică pe durata de viaţă economică a activului, chiar dacă titlul de proprietate nu se transferă;
• Valoarea totală a ratelor de leasing, exceptând cheltuielile adiţionale, este mai mare sau egală cu valoarea contabilă a activului, reprezentată de valoarea activului pentru finanţator.
• Activele în cauză sunt specifice utilizatorului, putând fi utilizate de acesta fără modificări majore.

* Venitul din vânzarea vehiculului după 3 ani

În cadrul unui contract de leasing financiar, utilizatorul poate prelua pe lângă dreptul de utilizare al activului finanţat pe perioada vieţii economicea acestuia, şi responsabilitatea pentru mentenanţă, reparaţii, taxe, asigurări şi relaţia directă cu furnizorul. Din perspectiva taxelor, aspectele ce trebuie observate în legătură cu leasingul financiar sunt diferite:

1. Riscul şi beneficiile asupra dreptului de proprietate asupra activului sunt trasnferateutilizatorului la finalul contractului de leasing.
2. Contractul de leasing stipulează clar transferul dreptului de proprietate către utilizator la finalul perioadei de leasing.
3. Utilizatorul are opţiunea de a achiziţiona activul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre dintre durata normală de funcţionare maximă ăi durata contractului de leasing.
4. Perioada de utilizare a activului acoperă cel puţin 80% din durata de viaţă a activului.
5. Valoarea totală a ratelor de leasing minime, excluzând alte cheltuieli accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a activului.

Un contract de leasing operaţional permite utilizatorului folosirea vehiculului pentru o perioadă de timp limitată, dar transferă finanţatorului/locatorului atât riscurile, cât şi beneficiile dreptului de proprietate asupra vehiculului. În acest caz, activul şi obligaţia de plată nu sunt înregistrare în bilanţul clientului, iar finanţatorul preia riscul valorii reziduale a activului finanţat.

Cea mai importantă diferenţă dintre leasingul financiar şi cel operaţional este dată de implicaţiile asupra înregistrărilor contabile.

În cazul leasingului financiar, utilizatorul este considerat proprietar, în schimb, în cazul leasingului operaţional finanţatorul are calitatea de proprietar. Deprecierea/amortizarea activului este realizată de către utilizator pentru leasingul financiar, iar în cazul leasingului operaţional, de către finanţator.

(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, decembrie 2014)