Am ”testat”, din postură de eco-pasager, autobuzul electric SOR EBN 10.5, produs în Cehia și care face obiectul unui test de stres în Capitală, pe linia lui 104. Cu ocazia aceasta, am aflat și cât de realistă este ideea de a înlocui autobuzele convenționale cu unele electrice. Lucru despre care voi vorbi în continuare.
AXA 4.2 este un program european de subvenționare a transportului în comun ecologic, despre care știu foarte puțini. Fără a vă plictisi cu detalii, cel mai important atribut al acestui program este subvenționarea în proporție de 75% a achizițiilor de mijloace de transport ecologice (de la tramvaie și troleibuze până la autobuze electrice, hibride sau care utilizează combustibili alternativi), dar și a investițiilor în infrastructura necesară.
După care intervine în peisaj un fond special, de 200 de milioane de euro, pe care Guvernul României îl are rezervat pentru subvenționarea cu 15% a achizițiilor ecologice din domeniul tranportului public. Deci, iată, din start putem vorbi, în teorie, de acoperirea a 90% din costuri, autorităților locale rămânându-le să găsească fonduri pentru a asigura 10% din prețul unei flote de mijloace de transport ecolologice.
În cazul de față, prețul de listă pentru un autobuz electric SOR EBN 10.5 este de circa 350.000 – 400.000 de euro, conform importatorului autorizat Anadolu Automobil Rom. Preț dublu față de al unui autobuz convențional, cum este modelul Citaro folosit pe linia 104 în București. Deci inacceptabil pentru condițiile din România. Însă, dacă luăm în considerare programul european AXA 4.2 și fondul special guvernamental (care, repet, acoperă 90% din investiție!) înseamnă că un astfel de autobuz electric ar avea un preț de circa 40.000 de euro.
Aici, însă, intervine o barieră de natură birocratică: suntem capabili să realizăm proiectele și documentația necesară pentru a primi aceste subvenții? Realitatea neplăcută este că România stă extem de prost la capitolul absorbției fondurilor europene, în paralel cu multe carențe de eficiență și competenă în aparatul adminstrativ. La care mai adăugăm și proliferarea timp de peste două decenii a subculturii comisioanelor-șpăgi sau a licitațiilor-cu-dedicație. Sunt chestiuni destul de greu de înțeles. La fel ca poluarea…
Ca exercițiu de imaginație, dacă mâine RATB ar dori înlocuirea flotei de circa 1.000 de autobuze pe care le deține (dintre care circa 300 nu sunt utilizate din motive tehnice, în principal din cauza lipsei pieselor), acest lucru ar presupune un exercițiu financiar de 40 de milioane de euro, prin programul AXA 4.2 și fondul guvernamental dedicat. Bani care ar însemna ca transportul în comun din București să nu mai fie poluant, implicațiile pozitive fiind greu de cuantificat, dar, în mod clar, extrem de benefice pentru populație.
Cât de benefice, rămâne un lucru care va putea fi rezolvat doar pe cale legislativă (pentru că, din punct de vedere al educației ”verzi”, lucrurile se mișcă extrem de greu). Adică emisiile nocive trebuie tarifate în mod judicios, pentru că numai așa vom realiza care sunt costurile poluării. Ce-i drept, există organisme abilitate la nivel internațional și european care se ocupă de astfel de calcule, iar producătorii de mijloace de transport în comun chiar le iau în seamă când proiectează vehiculele. Dar, pentru că aceste ”costuri de poluare” au doar un caracter de recomandări, nefiind impuse prin lege, deciziile anti-poluare tergiversează la nivelul investițiilor.
Citiți despre alte avantaje ale autobuzului electric pe Ecoprofit.ro
Comentați?