Contractul de leasing financiar – un subiect de practică neunitară a Curţilor de Apel

de Dumitru Dobrev, Avocat asociat la SCA Dobrinescu Dobrev. Am sesizat, din 2011, că există o practică judiciară neunitară la nivelul Curţilor de Apel ca instanţe de recurs, uneori chiar a diferitelor complete din aceeaşi Curte generate de următoarea speţă:

Un comerciant are calitatea de utilizator într-un contract de leasing. La un moment dat în derularea contractului, utilizatorul nu mai reuşeşte să mai plătească ratele şi, somat sau nu de către finanţator, predă bunul ce făcea obiectul acestui contract.

Se încheie şi un proces verbal de predare-primire şi ulterior, finanţatorul face o cerere cerere de înscriere la masa credală (sau, în unele cazuri, este chiar el iniţiatorul procedurii, printr-o cerere de declarare a insolvenţei utilizatorului) prin care cere:

  • contravaloarea ratelor neachitate pînă la data rezilierii contractului, în baza unui pact comisoriu expres;
  • penalităţi de întîrziere pînă la data deschiderii procedurii pentru fiecare rată scadentă şi neachitată;
  • daune-interese reprezentînd totalitatea ratelor ulterioare momentului rezoluţiunii. Aceste daune se cer ca urmare a unei clauze penale inserate în condiţiile generale ale contractului de leasing financiar, nenegociabile şi care conţin de multe ori şi valoarea reziduală;
  • contravaloarea ratelor de asigurare CASCO neplătite, de la data rezilierii şi pînă la finalizarea contractului de leasing, de către utilizator companiei de asigurări agreată de către finanţator. Precizăm că toate contractele de leasing financiar pentru autovehicule se încheie cu condiţia perfectării de către utilizator a unui contract de asigurare CASCO cu un asigurator agreat de către finanţator.

Practica instanţelor de control judiciar este divergentă în privinţa tratamentului acestor daune interese:
Unele consideră că acestea sunt datorate în baza art. 969, 1066, 1070 Cod civil coroborate cu art. 8 din OUG nr. 51/1997 (1), potrivit principiului pacta sunt servanda, şi procedează la înscrierea creanţelor în tabelul definitiv/ deschiderea procedurii de insolvenţă, incluzînd şi aceste daune interese cuantificate prin clauza penală (2).
Altele, precum Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Ploieşti, consideră că această clauză are un caracter leonin şi că, în baza art. 5 (nu se poate deroga prin convenţii particulare de la normele de ordin publică şi bunele moravuri), coroborat cu art. 1083 Cod civil, trebuie înlăturată de la masa credală (3).

Într-adevăr, dacă bunul a fost restituit şi valorificat de societatea de leasing, încasarea daunelor interese derivând din clauza penală poate duce la o îmbogăţire fără justă cauză, deoarece finanţatorul primeşte atît contravaloarea ratelor pînă la finalizarea contractului, cît şi preţul bunului second-hand. Pe de altă parte nu putem să nu remarcăm caracterul pretorian al interpretării art. 5 din Codul civil (Cuza) în condiţiile în care legea nr. 296/2004 (Codul consumului) exclude comerciantul (4) din cîmpul său de aplicare. Ca urmare, dispoziţiile privind clauzele abuzive din acest act normativ esenţial nu sunt incidente în speţă.

Deşi putem să înţelegem calculul economic făcut de firmele de leasing – „în 80% din falimente nu ne alegem cu mai nimic (daca excludem bunurile care de regulă se înapoiază societăţii de leasing), aşa că mai bine să luăm pielea de pe cei care mai au cîte ceva” – credem că ar fi bine ca măcar unul din colegiile de conducere ale diferitelor Curţi de Apel să sesizeze procurorul general pentru un recurs în interesul legii.

Din 2011 de când am scris prima dată despre acest subiect şi pînă în momentul de faţă nimeni nu a sesizat ÎCCJ cu un recurs în interesul legii care să tranşeze această problemă, iar raportul MCV din ianuarie 2014 (5) ne scoate din nou corigenţi în problema practicii neunitare a instanţelor. Poate că una din Curţile de apel, la cererea părţilor va sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării în baza noii proceduri prevăzute de art. 519-521 NCC.
À bon entendeur, salut!

Note:
1. art. 8 din OUG nr. 51/1997 modificată şi completată prin Legea nr. 287/2006 consacră caracterul de titlu executoriu al contractelor de leasing financiar precum şi al garanţiilor reale şi/sau personale accesorii la acesta.

2. A se vedea decizia nr. 832.08.04.2010 a Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, dosar 841/112/2009 “Prin urmare, creditoarea, ulterior notificării rezilierii convenţiei a procedat la calcularea sumei datorate, stabilite contractual de părţi conform art. 4.2B din contract, sumele astfel calculate vizând intervalul de timp până la sfârşitul contractului adică până la împlinirea termenului contractual stabilit de părţi. Aşadar creditoarea a făcut dovada faptului că desfiinţarea contractului nu îi este imputabilă, că culpa aparţine debitoarei, şi, prin urmare se poate susţine cu temei că este îndreptăţită la obţinerea despăgubirilor contractuale”.

3. A se vedea decizia civilă nr. 2805/09.11.2009 a Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ “Administratorul judiciar procedând la verificarea declaraţiilor de creanţă formulate în procedură a reţinut în ceea ce priveşte creditoarea S.C. U. Leasing J. S.A că subsecvent rezilierii nu pot fi emise facturi astfel că apare ca nefiind dovedit caracterul cert al creanţei iar întrucât obiectul contractului a fost predat creditoarei prin achitarea integrală a tuturor ratelor de leasing s-ar produce o îmbogăţire fără justă cauză în favoarea creditoarei”.

4. ANEXA – DEFINIŢII la Legea nr. 296/2004: consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;

5. „Procedura hotărârilor preliminare va aduce o nouă procedură care va permite adresarea de întrebări Înaltei Curţi în vederea unei hotărâri interpretative care este obligatorie atât pentru instanţa în chestiune, cât şi pentru cazurile ulterioare. În ceea ce priveşte atât formarea, cât şi publicarea hotărârilor judecătoreşti motivate, Înalta Curte şi CSM au întreprins măsuri importante, printre care se numără acordarea accesului judecătorilor şi grefierilor la hotărârile pronunţate de toate celelalte instanţe de pe teritoriul ţării. Următoarea etapă ar trebui să fie asigurarea accesului profesiilor juridice şi al publicului larg la toate hotărârile judecătoreşti. Cu toate acestea, în unele cazuri se manifestă rezistenţă atunci când trebuie să se respecte jurisprudenţa sau îndrumările unor instanţe superioare, ceea ce afectează funcţionarea normală a sistemului judiciar. Incertitudinea care rezultă din această atitudine subminează încrederea în sistemul judiciar, creând ineficienţă şi frustrare atât în rândul operatorilor comerciali, cât şi al cetăţenilor.”

Despre autor:

Dumitru Dobrev, Avocat asociat la SCA Dobrinescu Dobrev are o experienţă de 13 ani în litigii de drept privat, contencios administrativ, arbitraj intern şi internaţional. Este specializat în domeniul proprietăţii industriale şi al drepturilor de autor, fiind consilier IP din 2006, membru al Consiliului de Conducere al Camerei Naţionale a Consilierilor în proprietate industrială din România, unde ocupa poziţia de şef al comisiei legislative. Ariile predilecte de practică sunt litigiile în materia restituirii proprietăţilor, contenciosul mediului şi urbanismului, antrepriză în construcţii şi FIDIC, precum şi în materia insolvenţei (fiind practician în insolvenţă din 2006).A scris şi publicat numeroase articole şi comentarii jurisprudenţiale în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice “Andrei Rădulescu” al Academiei Române şi de director ştiinţific al Revistei Române de Dreptul Afacerilor.

Despre Dobrinescu Dobrev SCA:

Dobrinescu Dobrev SCA este numele sub care avocaţii fondatori Luisiana Dobrinescu, Ionuţ Dobrinescu şi Dumitru Dobrev, fiecare cu experienţă de peste 12 ani în dreptul afacerilor, au ales în anul 2012 să îşi reunească experienţa si cunoştinţele în domenii diferite de drept, astfel încât să poată oferi clienţilor servicii juridice eficiente şi inovatoare.
Serviciile de fiscalitate pornesc de la consultanţa în probleme fiscale de zi cu zi, continuă cu asistenţa şi reprezentarea în timpul inspecţiilor fiscale şi se completează cu asistenţa şi reprezentarea în faţa instanţelor de contencios administrativ-fiscal (române şi europene).
(Articol apărut în revista AutoExpert Flote, luna februarie 2014)

Adaugati comentariu