În întregul proces de finanţare, încă din stadiile incipiente şi până la finalizare, asistenţa juridică s-a dovedit a fi indispensabilă, rolul cel mai important al acesteia fiind clarificarea clauzelor şi condiţiilor impuse de bancă astfel încât reprezentanţii companiei finanţate să le înţeleagă pe deplin şi să-şi asume consecinţele juridice care urmează să se producă în baza contractului de finanţare.
Odată cu semnarea contractului trebuie ca firma finanţată să aibă în vedere menţinerea un cash-flow pozitiv, respectarea regularităţii raportărilor periodice către bancă şi menţinerea garanţiilor pe baza cărora s-a acordat respectiva finanţare (de exemplu portofoliul de proprietate intelectuală al companiei în cauză).
Clarificări conceptuale
Finanţarea este contractul prin care se acordă unei societăți comerciale asistenţa financiară aferentă unei operaţiuni în scopul atingerii obiectivelor axei prioritare dintr-un program operaţional şi care stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor. Primul pas pentru obţinerea unei finanţări este determinarea tipului de finanţare care să acopere cât mai bine nevoile societatii şi înţelegerea condiţiilor de accesare a finanţărilor diverse.
În această etapă, asistenţa juridică prestată presupune acordarea de detalii privind tipurile de finanţare pe care o bancă sau o insituţie nebancară le poate acorda, precum şi implicaţiile pe termen scurt şi pe termen lung ale condiţiilor de finanţare. Asistenţa juridică acordată este utilă întrucât clarifică urmările concrete şi implicaţiile obligaţiilor asumate prin semnarea unui contract de finanţare şi, pe această cale, reprezentanţii firmei au la dispoziţie toate datele necesare pentru luarea unei decizii informate, potrivită cu specificul business-ului lor.
Necesitatea unui contract de finanţare
Dimensionarea proiectelor societății trebuie realizată având la bază realităţile economice, însă atunci când există dificultăţi în desfăşurarea activităţii, firmele au posibilitatea de a se adresa unor instituţii finanţatoare pentru a găsi împreună soluţii pentru depăşirea crizei temporare de lichidităţi, înainte de depunerea cererii de insolvenţă.
Tipul de asistenţă juridică acordat de un avocat specializat este adaptat specificului societății şi obiectului de activitate pentru a determina cât mai exact nevoile de finanţare ale acesteia. Printre factorii care trebuie avuţi în vedere se numără şi: structura de costuri şi profitabilitate, structura bilanţului companiei, indicatorii financiari utilizaţi de finanţatori, indicatorii fianciari specifici pentru industrie, fluxurile de numerar, nevoile de finanţare pe termen scurt şi nevoile de finanţare pe termen lung.
Societatea comerciala, în funcţie de nevoile acesteia, poate obţine de la o bancă/insituţie nebancară finanţări de tip cash: credite pentru capitalul de lucru (linii de credit, factoring etc.), credite de investiţii, contracte de leasing sau finanţări de tip non-cash (scrisori de garanţie bancară, acreditive), în funcţie de specificul business-ului. Asistenţa juridică de specialitate acordată poate fi extinsă şi asupra consecinţelor încheierii unui contract de finanţare, mai exact impactul asupra situaţiilor financiare ale societatii: impactul asupra contului de profit şi pierdere, impactul asupra bilanţului, impactul asupra fluxurilor de numerar şi randamentul investiţiei,impactul asupra indicatorilor financiari.
Importanţa asistenţei juridice
Deşi, în practică, contractul de finanţare poate lua, mai degrabă, forma unui contract “de adeziune”, băncile având o disponibilitate de negociere de obicei limitată, condiţiile acestuia se pot totuşi negocia cu ajutorul asistenţei juridice de specialitate susţinută de suportul departamanetului financiar propriu.
Ajutorul acordat de avocat se poate materializa şi în asistenţă la întocmirea dosarului de creditare, în vederea convingerii băncii finanţatoare de a da un răspuns pozitiv în condiţii mai avantajoase pentru societate. La solicitarea clientului, un avocat specializat poate oferi consultanţă referitoare la documentaţia necesară obţinerii finanţării, conform tipului de credit pentru care optează societatea, şi anume acte doveditoare referitoare la: management, activitatea zilnică a societăţii şi a grupului din care aceasta face parte (dacă este cazul) împreună cu planul de afaceri, situaţia financiară a societății şi a grupului (dacă este cazul), relaţia cu bugetul de stat, relaţia cu partenerii (verificarea în CIP-Centrala Incidentelor de Plăţi), relaţia cu băncile (verificarea în CRBCentrala Riscurilor Bancare), garanţiile oferite pentru finanţare.
Deşi băncile deţin poziţia de superioritate în negocierile referitoare la contractele de finanţare, concurenţa de pe piaţa bancară oferă companiilor un avantaj foarte important pentru mai multe tipuri de negocieri, cum ar fi cele referitoare la: tipurile de finanţare, durata de finanţare, preţul de finantare, tipurile de garanţii, condiţiile de finanţare (condiţii precedente sau ulterioare) sau comisioanele de operaţiuni. Clauzele referitoare la suma creditată, moneda, perioada de creditare, dobânda sau garanţiile solicitate de instituţia creditoare pot fi negociate între părţi cu ajutorul unei societăţi de avocatură sau al unui specialist în drept financiar- bancar, astfel se poate înclina balanţa în favoarea societății solicitante.
Garanţiile oferite pentru finanţare
Instituţia finanţatoare poate fi „influenţată” în a oferi finanţare dacă solicitantul analizat priveşte cu încredere activitatea desfăşurată, lucru care poate reieşi din documentaţia depusă şi modul în care aceasta este redactată. În practica, băncile creditează business-ul, nu garanţiile oferite de compania care solicită finanţarea. Pe cale de consecinţă, garantiile, indiferent cât de valoroase ar fi, nu asigură prin ele însele, succesul unei solicitări de finanţare, ci reprezintă ultima sursă de rambursare a creditului.
Garanţiile cel mai des utilizate în activitatea de finanţare sunt: depozitul de cash colateral (poate avea titular atât societatea cât şi o persoană fizică), ipotecă asupra bunurilor imobile (terenuri, construcţii), gajul asupra unor bunuri mobile, cesiunea generală asupra creanţelor sau cesiuni specifice de creanţe (contracte cu clienţi), garanţia personală a acţionarilor sau administratorilor companiei, bilete la ordin emise de companie şi avalizate “în alb” de către acţionari sau administratori, gaj asupra stocului de marfă. Garanţiile reale sunt mijloacele juridice de garantare a obligaţiilor, prin afectarea specială a unui bun sau mai multor bunuri ale debitorului sau ale altei persoane, în vederea asigurării executării obligaţiei garantate. Garanţiile reale acceptate de bănci sunt: garanţii reale mobiliare (gajuri cu/fără deposedare, gaj pe conturi, cesiune de creanţă, depozite colaterale, etc) şi garanţii reale imobiliare (ipoteci aspra imobilelor).
Garanţiile personale sunt mijloacele juridice de garantare a obligaţiilor prin care o terţă persoană, fizică sau juridică, se angajează, printr-un contract accesoriu încheiat cu banca finanţatoare, să-i plătească datoria debitorului în cazul în care acesta nu o va plăti el însuşi. Garanţiile personale pot îmbrăca două forme principale: fidejusiunea şi cauţiunea bancară. Fidejusiunea se poate utiliza numai atunci când, pe baza unui contract de credit încheiat, fidejusorul se obligă să garanteze datoriile debitorului cu întregul său patrimoniu şi îndeplineşte, totodată, şi următoarele condiţii: este o persoană fizică sau persoană juridică constituită legal, este solvabil, dispune de un patrimoniu suficient pentru ca, în cazul executării silite să fie posibilă recuperarea tuturor creanţelor băncii.
Renegociere. Refinanţare. Rescadenţare
În situaţia în care contractul de finanţare se constată a fi neprofitabil pentru companie, o soluţie poate fi renegocierea condiţiilor contractuale, moment în care asistenţa juridică de specialitate se dovedeşte a fi indispensabilă. În cazul în care societatea finanţată nu poate plăti ratele la termenul stabilit prin contractul de finanţare, este posibil ca banca să adauge dobânzi mai mari la suma creditată, fie să declarare creditul ca fiind scadent anticipat. Practic, banca va declara creditul maturizat înainte de vreme; în cazul în care această sumă nu este restituită în termenul stabilit de bancă şi comunicat societății finanţate printr-o somaţie, urmează a se declanşa procedura executării silite.
În această situaţie, dată fiind limitarea posibilelor opţiuni (căile legale de reparare a situaţiei sunt contestaţia la titlu şi contestaţia la executare, în vederea câştigării unei perioade de timp, fie pentru deblocarea unor fonduri în vederea achitării debitului, fie pentru a încerca refinanţarea sau rescadenţarea contractului declarat scadent anticipat), asistența juridică specializată este, din nou, indispensabilă.
Formalităţile de publicitate
În etapa subsecventă acordării finanţării solicitate de companie, avocatul asigura îndeplinirea formalităţilor de publicitate la instituţiile abilitate, pentru a se asigura pe această cale opozabilitatea faţă de terţi.
Concluzii
Serviciile juridice specializate reprezintă cel puțin un avantaj incontestabil în procesul de obţinere a unei finanţări, încă din etapele incipiente care presupun cercetare şi consiliere, pregătirea dosarului, culminând cu negocierea clauzelor contractului de finanţare, îndeplinirea formalităţilor de publicitate impuse de lege sau, în anumite cazuri renegocierea condiţiilor de finanţare.
Mareș / Danilescu / Mareș
Mareș / Danilescu / Mareș este una dintre cele mai dinamice societăți de avocatură de business din România, înființată de avocați care și-au dobândit expertiza solidă în societăţi locale și internationale. Avocații parteneri au asistat cu precădere corporații internaţionale și antreprenori locali de anvergură în proiecte de fuziuni și achiziții, drept bancar și financiar, arbitraje și litigii internaţionale, concurență și proprietate intelectuală, insolvență, dreptul muncii și drept fiscal.
Asociații fondatori ai Mareș / Danilescu / Mareș sunt implicati în mod substanțial în activitatea profesională curentă a societății, oferind clienților asistență juridică și consultanță în domenii precum asigurări, industria auto, banking, piețe de capital, energie, FMCG, infrastructură, mediu, media, real estate și telecom.
Înainte de a ocupa această poziţie, Ana Maria a fost avocat colaborator senior al Muşat & Asociaţii până în noiembrie 2006, când s-a alăturat biroului din Bucureşti al Clifford Chance, tot ca avocat colaborator senior. În septembrie 2011, Ana Maria a devenit partener al Mareş & Asociaţii. Cu mai mult de 13 ani de practică, Ana Maria a câştigat o experienţă semnificativă şi o înţelegere extinsă a nevoilor clienţilor într-o gamă largă de arii ale dreptului afacerilor, specializându-se in domeniul dreptului concurenţei şi al proprietăţii intelectuale. În practica sa din zona dreptului concurenţei, Ana Maria s-a ocupat de obţinerea aprobărilor din partea instituţiilor competente (Consiliul Concurenţei, Comisia Europeană) pentru efectuarea operaţiunilor de fuziuni şi achiziţii, de diverse cazuri de antitrust (practici anticoncurenţiale) şi ajutor de stat. Vasta experienţă de care beneficiază în practica sa de dreptul concurenţei i-a permis acesteia asistarea clienţilor în cadrul investigaţiilor în diverse industrii, cum ar fi energie, farmaceutice, telecomunicaţii, bunuri de larg consum, industria auto etc. De asemenea, Ana Maria este consilier certificat de proprietate intelectuală din 2004, cu specializarea mărci şi indicaţii geografice.
(Articol apărut în revista AutoExpert Flote, luna martie 2014)
Comentați?