Raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, prevăzută de Directiva privind sustenabilitatea, este o provocare majoră pentru flote, ce va influența în curând decizia companiilor mari referitoare la autovehiculele pe care le utilizează.
În contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, Comisia Europeană consideră că temele legate de impactul activităților companiilor asupra mediului sunt la fel de importante precum informațiile financiare. Mai mult, vrea ca sectorul financiar să susțină dezvoltarea sustenabilă, investițiile acestuia urmând să fie decise luând în considerare și factorii de mediu, sociali și de guvernanță (factori ESG). Cu alte cuvinte, urmărește orientarea investițiilor pe termen mai lung în activități și proiecte economice durabile. Drept urmare, în aprilie 2021, Comisia Europeană a adoptat o propunere privind raportarea corporativă de sustenabilitate, iar inițiativa s-a materializat în Directiva cu același nume (The Corporate Sustainability Reporting Directive – CSRD). Actul normativ a intrat în vigoare la 5 ianuarie 2023, iar România are la dispoziție 18 luni să o introducă în legislația națională.
Noile reguli de raportare privind sustenabilitatea vor începe să se aplice gradual între 2024 și 2028, astfel:
– de la 1 ianuarie 2024 pentru companiile de interes public cu peste 500 de angajați, rapoartele fiind emise în anul 2025;
– de la 1 ianuarie 2025 pentru companiile mari (care depășesc 2 din criteriile de mărime: peste 250 de angajați și/sau 40 de milioane de euro cifră de afaceri și/sau 20 de milioane de euro active totale), rapoartele fiind emise în anul 2026;
– de la 1 ianuarie 2026 pentru IMM-urile cotate la bursă, rapoartele fiind emise în anul 2027.
În acest context, cum se realizează practic raportarea impactului climatic și de mediu al flotelor este explicată în răspunsurile la 7 întrebări despre Directiva CSRD.
1. Raportarea GES este obligatorie?
Da și nu. Directiva privind sustenabilitatea (CSRD) va forța companiile mari să își raporteze impactul asupra mediului din 2025.
Acest lucru se va aplica pentru aproape 50.000 de companii din UE, dintre care 6.000 din România, care îndeplinesc cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
– 40 milioane euro cifră de afaceri netă;
– 20 milioane euro active totale;
– 250 sau mai mulți angajați.
Deja, peste 90% dintre companiile Fortune 500 folosesc standardele stabilite de Protocolul privind gazele cu efect de seră (ghgprotocol.org).
2. Cum afectează calculul GES flotele?
Puternic. Pentru a respecta calculul GES, o flotă are nevoie de o bază de date care înregistrează și raportează detalii importante ale fiecărui vehicul din fiecare țară în care operează.
Aceste informații despre vehicul includ:
– cum este finanțat (cumpărare, leasing financiar, leasing operațional etc.);
– tipul de combustibil;
– emisiile WLTP privind trei gaze cu efect de seră – dioxid de carbon, metan și protoxid de azot.
3. Poate o flotă să-și transforme consumul de combustibil în emisii de GES?
Da. Datele privind combustibilii pot oferi o sursă alternativă pentru calcularea emisiilor, cu cifre disponibile pentru gazele cu efect de seră produse prin arderea a unui litru de benzină, motorină, biodiesel, bioetanol și gaz natural comprimat. Specialiștii în administrarea flotelor de la Fleet Logistics avertizează că pentru a utiliza aceste cifre cu acuratețe este nevoie de o defalcare mai detaliată a călătoriilor.
Astfel, companiile au nevoie de un instrument de raportare fiabil privind utilizarea vehiculelor și trebuie să le solicite angajaților să detalieze câți kilometri parcurg pentru afaceri, navetă și în scop personal. Experiența arată că bazarea numai pe angajați pentru a furniza aceste informații nu duce la date suficient de exacte.
4. Ce sunt domeniile de aplicare 1, 2 și 3?
Baza pentru raportarea GES este reprezentată de trei domenii (Scope), care se referă la trei categorii de emisii.
– Domeniul de aplicare 1 se referă la emisiile de gaze cu efect de seră pe care o companie le produce direct, cum ar fi cele provenite de la combustibilul folosit de vehiculele sale.
– Domeniul de aplicare 2 se referă la emisiile indirecte, care apar din consumul de energie electrică achiziționată de o companie, inclusiv pentru reîncărcarea mașinilor electrice.
– Domeniul de aplicare 3 acoperă atât emisiile din amonte aferente materiilor prime și produselor pe care o companie le cumpără, precum și emisiile din aval aferente produselor pe care le realizează. Emisiile provenite din naveta și din călătoriile de afaceri ale angajațiilor intră în sfera Domeniului de aplicare 3. Potrivit specialiștilor de la Fleet Logistsics, emisiile din Domeniul de aplicare 3 reprezintă între 80% și 97% din total pentru o companie mare.
Emisiile din Domeniul de aplicare 1 și 2 trebuie raportate și astăzi de către companiile mari, iar cele din Domeniul de aplicare 3, începând din 2025, deși companiile cu o determinare reală de a atinge statutul net zero ar trebuie să înceapă să-și măsoare de acum emisiile Scope 3 pentru a înțelege impactul lor deplin asupra schimbărilor climatice.
5. Cum se contabilizează naveta angajaților?
Metoda nu este definitivată. Călătoria către și de la locul de muncă este considerată un serviciu care permite unei afaceri să funcționeze și, prin urmare, este luată în considerare pentru emisiile din Domeniul de aplicare 3. Naveta se referă la angajații care folosesc atât mașini de companie, cât și mașini personale, precum și transportul cu autobuzul și trenul.
Astăzi, nu există criterii „certificate” pentru măsurarea emisiilor din Domeniul de aplicare 3, datorită diversității lor semnificative. Administratorii de flote le recomandă companiilor, ca prim pas, să stabilească o linie de bază, determinată pe un set de ipoteze de bun simț pentru criteriile pe care ar dori să le aplice. Aceste ipoteze pot fi apoi comparate cu alte flote similare, atât în interiorul, cât și în afara aceleiași industrii, pentru a identifica lacunele în datele disponibile, înainte de a fi raportate.
Această abordare poate să nu sune liniștitor, dar o politică de „asumare-comparare-testare” oferă o soluție viabilă până când raportarea emisiilor din naveta angajaților vor deveni obligatorii în 2025.
6. Cum poate o companie să-și construiască un model de afaceri cu o flotă cu emisii scăzute?
Prin evitarea demagogiei. În lumea reală, reducerea emisiilor implică de obicei acceptarea unor costuri mai mari. Investiția necesară pentru a instala stații de încărcare la locul de muncă și pentru a oferi granturi angajaților pentru a monta casete de perete la domiciliu, coroborată cu faptul că în multe țări vehiculele electrice sunt mai scumpe, va zdruncina serios finanțele unei companii. Aceasta trebuie să accepte că, în primii ani, electrificarea va crește costurile flotei, ceea ce îi va pune cheltuielile sub microscop. Drept urmare, este vital pentru managerii de flotă să se înarmeze cu dovezi care să demonstreze că electrificarea este esențială pentru ca organizația să-și îndeplinească angajamentele privind emisiile.
De fapt, obiectivele de sustenabilitate corporativă oferă managerilor de flotă o pârghie (pe care poate nu au avut-o niciodată) pentru a negocia intern pentru soluții de raportare mai bune.
7. Se pot baza managerii de flote pe software pentru a raporta emisiile?
Nu. Potrivit experților de la Fleet Logistics, raportarea este un proces cu mai multe implicații, care nu poate fi rezolvată de un instrument independent. Chiar dacă nu pot fi obținute date precise despre kilometri parcurși, nu există nicio scuză pentru amânare, în speranța că sisteme AI de tip science fiction vor veni în curând în ajutor.
Managerii de flote trebuie să îndeplinească cerințele provocării de reducere a emisiilor de carbon prin upgradarea simultană a trei elemente fundamentale: instrumentele de raportare, procesele de raportare și recomandările de raportare.
În mod ideal, pot fi externalizate procesele de colectare a datelor cu valoare redusă către o terță parte; pot fi consultanți permanent specialiști în fleet management și pot fi utilizate instrumente profesionale care evită costurile astronomice ale dezvoltării sistemelor IT interne.
(Articol publicat în revista Flote Auto, octombrie 2023)
CITEȘTE ȘI:
Trei noi contracte pentru construcția a peste 60 de km de autostradă
Comentați?