Anul viitor, una dintre cele mai legendare mașini ale Germaniei de Est își va sărbători venerabila vârstă de 70 de ani. Wartburg nu a fost doar o mașină, ci și un proiect industrial, un compromis politic și un companion zilnic pentru milioane de șoferi, inclusiv pentru cei din blocul comunist. Povestea sa este un amestec de ingeniozitate tehnică, lipsuri cronice și durabilitate surprinzătoare.
Locul de naștere al modelului Wartburg este orașul Eisenach, care are una dintre cele mai lungi tradiții auto din Germania. Înainte de al Doilea Război Mondial, acolo se produceau mașini BMW. După 1945, fabrica a aparținut Zonei sovietice, iar marca BMW nu a mai putut fi produsă în Est. Astfel, s-a născut un nou nume – Wartburg, după faimosul castel de lângă oraș.
Wartburg 311 – începutul mărcii (1956–1965)
În 1956, Wartburg 311, prima mașină a noii mărci, a ieșit pe șosele. Era propulsat de un motor pe benzină în 2 timpi, cu 3 cilindri și o capacitate de 900 cm³, care, în funcție de versiune, producea între 27 și 33 de kilowați (37 și 45 CP). Cuplul său era transmis roților din față prin intermediul unei transmisii manuale cu 4 trepte și atingea o viteză maximă de 115 km/h.
Wartburg 311 era surprinzător de elegant pentru vremea sa și era disponibil în multe tipuri de caroserie, inclusiv sedan, break, coupe, decapotabilă și chiar și o cabrioletă. Dar, achiziționarea lui era o adevărată loterie – timpii de așteptare depășeau adesea 10 ani.
Wartburg 353 – Simbolul fumului (1966-1988)
Adevăratul simbol al mărcii a devenit Wartburg 353, introdus în 1966. Cu un design mai unghiular, dar tehnic o evoluție a predecesorului său, a rămas în producție mai mult de două decenii.
Inițial, avea un motor în doi timpi cu trei cilindri, care, cu o capacitate de 992 cm³, dezvolta o putere de doar 37 kilowați, însoțită de o cantitate semnificativă de fum din țeava de eșapament, creată dintr-un amestec de benzină și ulei. Mașina de aproximativ 900 de kilograme atingea o viteză maximă de 130 km/h, iar motorul consuma între 8,5 și 10 litri de amestec.
Motorul în doi timpi necesita un amestec de benzină și ulei (un raport de aproximativ 1:50), care producea fumul albastru caracteristic și sunetul pentru care Wartburg era faimos pe scară largă. Pe de altă parte, motorul era simplu din punct de vedere mecanic, fiabil și surprinzător de rezistent la combustibilul slab și condițiile extreme.
Încercări de modernizare și o oportunitate ratată
Deja în anii 1970, inginerii au înțeles că tehnologia în doi timpi era un punct mort, în principal din cauza emisiilor și a zgomotului. Dezvoltarea motorului modern în patru timpi a fost constant blocată în economia planificată din cauza lipsei de fonduri.
Totuși, au găsit o soluție și, de cealaltă parte a Zidului Berlinului, au ajuns la un acord cu Volkswagen, care a contribuit cu un motor pe benzină de 1,3 litri, în patru cilindri, în patru timpi, cu 43 de kilowați (58 CP). Cu acesta, Wartburg a atins o viteză mai mare de 140 de kilometri pe oră și, mai presus de toate, emisii semnificativ mai mici.
Sfârșitul producției
Din punct de vedere tehnic, a fost cel mai bun Wartburg din toate timpurile – mai silențios, mai curat și mai plăcut de condus în fiecare zi. Dar istoria nu a fost blândă cu el. După căderea Zidului Berlinului în 1989, cumpărătorii s-au orientat în masă către mașinile occidentale. Pe piața liberă, Wartburg nu putea concura cu designurile moderne. În 1991, producția s-a oprit definitiv. Fabrica a fost preluată de Opel, care a continuat să asambleze mașini (precum Corsa și Adam) până în 2019.
Astăzi, Wartburg este o mașină de epocă apreciată, în special modelele 311 și 353, bine conservate. La întâlnirile de mașini clasice, atrage atenția nu pentru viteza sau luxul său, ci pentru povestea pe care o aduce cu sine – povestea unei mașini care a sfidat tehnologia, politica și timpul.
CITEȘTE ȘI:
MAI a finalizat procesul de centralizare a datelor privind norma de poluare a vehiculelor
OMNIASIG și Academia Titi Aur: Parteneriat strategic pentru siguranță în trafic
Comentați?