Pentru administrarea flotei, companiile îşi cuantifică cheltuielile generate autovehicule printr-o metodă de calcul denumită „cost total de utilizare” – Total Cost of Ownership (TCO), indicator ce reprezintă bugetul total de achiziţie, exploatare şi valorificare asociat unui autovehicul. În cadrul TCO, cel puţin în acest moment, ponderea impozitelor şi taxelor este de aproximativ 3%.
Citește aici prima parte a acestui articol
Ministerul Finanţelor Publice (MFP) este organismul de stabilire a standardelor de contabilitate în România. Legislaţia principală care reglementează contabilitatea şi cadrul de raportare financiară cuprinde atât Legea Contabilităţii 82/1991 şi Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, emise de Ministerul Finanţelor Publice, cu modificările ulterioare, cât şi legislaţia conexă. Legea Contabilităţii indică prevederile principiilor generale de contabilitate pentru persoane juridice române, iar Ordinul 3055/2009 se referă la raportarea financiară şi prevederile contabile conexe.
În multe domenii nu există consecvenţă între normele contabile româneşti şi cele internaţionale (IFRS), şi se poate presupune (deşi nu există nici o prevedere clară în legislaţia contabilă), că, în cazul în care sunt necesare orientări suplimentare, standardele internaţionale IFRS ar putea fi menţionate pentru aplicarea politicii contabile, dar sunt necesare note de subsol în prezentarea situaţiilor financiare.
O privire de ansamblu asupra tratamentului contabil în conformitate cu legislaţia contabilă românească privind diferite posibilităţi de a achiziţiona sau închiria un vehicul este prezentată în cele ce urmează.
I. CONTABILITATE
1. Achiziţia
- Cumpărătorul
În cazul unei achiziţii, compania va înregistra vehiculul ca mijloc fix în bilanţul său, la costul de achiziţie, şi îl va amortiza pe durata de viaţă economică în care este utilizat. Metoda de amortizare şi perioada vor fi stabilite în funcţie de evaluarea managementului companiei. Totodată, compania – cumpărător va trebui să prezinte politicile contabile cu privire la vehiculul în notele aferente situaţiilor financiare. - Vânzătorul
La vânzarea autovehiculului, atunci când riscurile şi dreptul de proprietate sunt transferate către cumpărător, vânzătorul îşi scade inventarul din bilanţ.
2. Leasing operaţional
- Locatarul
Conform unui acord de leasing operaţional, locatarul va înregistra la cheltuieli ratele de leasing (chiria). - Locatorul
Locatorul va înregistra vehiculul închiriat drept un mijloc fix în propriul bilanţ şi îl va amortiza pe durata de viaţă economică utilă, stabilită de către conducerea companiei, împreună cu metoda de amortizare a vehiculului. Locatorul va înregistra, de asemenea, ratele de leasing drept venituri impozabile.
3. Leasing financiar
- Locatarul
Din punct de vedere contabil, în cadrul unui contract de leasing financiar, locatarul este tratat ca proprietar. Prin urmare, va înregistra vehiculul drept mijloc fix şi îl va amortiza pe durata de viaţă economică utilă, stabilit de către conducerea companiei, împreună cu metoda de amortizare a vehiculului. În plus, locatarul va îregistra dobânzile drept cheltuieli aferente autovehiculului aflat în leasing. - Locatorul
Maşina închiriată va fi recunoscută drept o creanţă în bilanţul locatorului. Locatorul va înregistra, de asemenea, veniturile legate de dobânda primită de la locatar.
II. TVA
Cota standard de TVA în România este de 24% şI se datorează în marea majoritate a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii.
Persoana impozabilă este orice persoană care desfăşoară activităţi economice în mod independent, indiferent de scopul sau rezultatul acestor activităţi. În plus, orice persoană care efectuează o livrare intracomunitară a unui mijloc de transport nou (de exemplu, un vehicul care nu înregistrează mai mult de şase luni de la data primei puneri în folosinţă sau care nu are la bord mai mult de 6.000 km) este considerată, de asemenea, o persoană impozabilă.
1. Deducerea
Pentru persoanele impozabile care realizează operaţiuni cu drept de deducere a TVA, cotele aferente intrărilor determinate de achiziţii pentru desfăşurarea activităţii economice pot fi, în principiu, deduse cu 100%.
Cu toate acestea, de la 1 ianuarie 2012, este deductibilă doar 50% din cota de TVA atât în ceea ce priveşte achiziţia de pe piaţa locală, importul, achiziţia intracomunitară, închirierea sau leasingul de maşini utilizate exclusiv pentru transportul de pasageri, cu o greutate maximă de 3.500 kg şi maxim de 9 scaune de pasageri, cât şi în cazul cheltuielilor pentru combustibilul utilizat pentru aceste maşini.
Excepţii de la această regulă:
• Vehiculele utilizate exclusiv pentru intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat, transport de angajaţi la şi de la locul de muncă, precum şi utilitare şi maşini utilizate de agenţii de vânzări şi de recrutare
• vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv taxiuri
• vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii contra plată, inclusiv închirierea către alte persoane, activitatea de formare în cadrul cursurilor de conducere, transferul dreptului de utilizare în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional
• vehiculele utilizate în scopuri comerciale, sau în scopul revânzării.
2. Cazul unei achiziţii
În scopuri de TVA, o achiziţie în România pot fi asimilată unei livrări de bunuri în baza unui contract care prevede că plata se face în rate şi cu condiţia ca dreptul de proprietate să fie transferat la ultima plată a sumelor datorate.
Componentele financiare pentru vânzările de bunuri în rate (de exemplu, cheltuielile cu dobânda) nu sunt incluse în sfera de aplicare a operaţiunilor scutite şi reprezintă, de fapt, o parte a remuneraţiei pentru furnizarea de bunuri şi servicii. De asemenea, cota de TVA este aplicată la transferul iniţial de bunuri, nu şi la tranşele ulterioare.
3. Cazul leasingului
Din punct de vedere al TVA, leasingul financiar sau cel operaţional reprezintă o prestare de servicii cu titlu oneros. Prin urmare, locatorul va aplica TVA-ul pe fiecare tranşă, ce include componenta financiară (de exemplu, dobânzi) şi comisioanele aferente.
În cazul în care, la sfârşitul perioadei de leasing, locatarul optează pentru achiziţionarea bunului închiriat, locatorul va efectua o livrare de bunuri cu titlu oneros şi taxa TVA la valoarea de transfer (dacă este cazul).
Cu toate acestea, în cazul în care locatarul optează să cumpere activul luat în leasing mai devreme de 12 luni de la data de începere a contractului, tranzacţia va fi reclasificată din leasing (servicii) în livrare de bunuri. Acest lucru va declanşa consecinţe fiscale pentru societatea de leasing, deoarece va trebui să perceapă TVA pe întreaga valoare a activului dat în leasing de la începutul contractului.
Deoarece diferitele impozite auto sunt datorate în mod legal de către persoana care înregistrează maşina, acestea vor fi incluse în continuare în baza de impozitare a contractului de închiriere. Prin urmare, baza de impozitare poate include, de exemplu, prima de asigurare plătită de către locator, taxa de primă înmatriculare, etc.
În cazul contractelor de leasing financiar reziliate, pentru care bunurile nu sunt reposedate în timp util, locatorul nu are obligaţia de a ajusta TVA aferentă intrărilor, cu condiţia ca acesta să iniţieze şi să efectueze acţiuni, în scopul de a recupera bunurile, indiferent dacă aceste bunuri sunt recuperate sau nu.
III. IMPOZITUL PE VENIT – taxarea personală a şoferilor
1. Angajaţi
În România, angajaţii nu trebuie să completeze şi să depună declaraţii de venit personal în ceea ce priveşte salariile şi beneficiile generate de acestea. Toate impozitele pe venit şi contribuţiile sociale sunt reţinute, declarate şi plătite la bugetul statului de către angajator. Totodată, angajaţii nu pot primi nicio deducere de impozit pentru cheltuielile determinate de folosirea în scopuri de afaceri a autoturismelor personale (de exemplu, naveta sau diferite operaţini de tip comercial). Cu toate acestea, în cazul în care maşina personală este folosită în scopuri de afaceri, angajaţii pot avea dreptul la rambursarea cheltuielilor, pe baza documentelor justificative (de exemplu, facturi, chitanţe), în conformitate cu politica adoptată de compania angajatoare.
2. Liber-profesionişti
Au dreptul de a deduce cheltuielile legate de maşină (de exemplu, amortizare, reparaţii, asigurare, etc), în cazul în care acestea sunt efectuate cu scopul de a genera venituri impozabile. Documentele justificative sunt necesară pentru a susţine deductibilitatea cheltuielilor.
Liber-profesioniştii au dreptul de a deduce 50% cheltuielile legate de automobile în cazul în care maşinile (cu o sarcina mai mică de 3.500 kg şi cu 9 scaune de pasageri, inclusiv cel al şoferului) nu sunt utilizate exclusiv în scopul de afaceri. Amortizarea nu intră sub incidenţa acestei reguli. Cu toate acestea, regula se aplică, printre altele, la asigurarea auto obligatorie, taxele de drum şi inspecţia periodică obligatorie a maşinii.
Pentru anumite categorii de vehicule, deductibilitatea integrală a cheltuielilor este permisă, dar este necesar ca aceasta să fie susţinută de documente justificative.
IV. VÂNZAREA MAŞINII
1. Persoane impozabile
Conform regulii generale, atunci când o persoană impozabilă vinde o maşina, TVA-ul trebuie să fie inclus în preţul de vânzare.
Când maşina este exportată în momentul vânzării sau atunci când este vândută unei persoane impozabile dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, livrarea poate fi scutită de TVA.
Numai atunci când respectiva persoană impozabilă revinde în mod regulat vehicule (de exemplu, un dealer auto) şi a cumpărat maşina de la o persoană care nu se califică pentru deducerea TVA-ul la achiziţionarea autovehiculului, maşina poate fi vândută sub “regimul marjei”. Acest lucru implică faptul că un comerciant persoană impozabilă trebuie să plătească TVA doar pentru marja de la revânzare.
De asemenea, vânzarea de automobile de către persoane impozabile este supusă unui impozit pe profit de 16%.
2. Persoane fizice
O persoană fizică nu are nevoie să perceapă TVA la vânzarea maşinii. În cazul în care autovehiculul este vândut unei persoane dintr-un alt stat membru, iar maşina nu a fost utilizată mai mult de 6.000 km şi nici nu este mai veche de şase luni, în principiu, persoana privată poate recupera (o parte) din TVA plătit la achiziţionarea masinii.
Vânzarea de autoturisme de către persoanele fizice nu este supusă impozitului pe venitul personal, cu excepţia cazului în care devine activitate economică.
(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, luna noiembrie 2014)
Comentați?