La nivelul Uniunii Europene apar tot mai multe semne ce indică o relaxare a limitelor de CO₂ impuse flotelor de autoturisme. Un nou studiu publicat de Consiliul Internațional pentru Transport Curat (ICCT) avertizează însă că o astfel de măsură ar putea costa industria auto europeană până la 185.000 de locuri de muncă. În mod paradoxal, reprezentanții industriei auto susțin contrariul, afirmând că locurile de muncă sunt periclitate tocmai de țintele stricte stabilite în prezent pentru anul 2035.
ICCT a sintetizat impactul pe care deciziile politice actuale privind reglementările CO₂ pentru autoturisme îl au asupra gradului de ocupare a forței de muncă din industria auto în studiul „Pilonii ocupării forței de muncă: locurile de muncă sub spectrul standardelor UE privind emisiile de CO₂ pentru autoturisme”. Mesajul central al analiștilor este clar: menținerea obiectivelor actuale, adică eliminarea efectivă a vehiculelor noi cu motoare cu ardere internă (ICE) până în 2035, ar mențineproteja nivelul actual al forței de muncă. În schimb, o relaxare a standardelor în acest moment ar pune în pericol locurile de muncă. Mai mult, menținerea standardelor actuale, corelată cu instrumente suplimentare (cum ar fi stimulentele UE pentru producție), ar putea genera chiar o creștere a numărului de angajați.
Pierderi nete de locuri de muncă
Autorii studiului ICCT argumentează că, deși slăbirea țintelor de CO₂ pentru 2035 aflată în dezbatere ar putea opri temporar disponibilizările din zona de producție a motoarelor termice, aceasta ar încetini ritmul de creștere a angajărilor în sectoarele de fabricare a vehiculelor electrice, producție de baterii, reciclare și dezvoltare a infrastructurii de reîncărcare. Conform prognozei, rezultatul final ar fi o „pierdere netă de locuri de muncă”.
Pe de altă parte, menținerea standardelor actuale ale UE ar menține ocuparea forței de muncă în general stabilă până în 2035. „Deși căile de implementare vor duce inevitabil la o scădere a locurilor de muncă legate de producția vehiculelor cu motoare termice, ele vor influența pozitiv angajările asociate cu producția și reciclarea bateriilor, precum și cu infrastructura de încărcare. În funcție de scenariu, câștigurile de locuri de muncă din aceste domenii pot compensa pierderile din producția de vehicule convenționale”, se menționează în studiu.
În plus, combinarea acestor standarde cu măsuri industriale suplimentare pentru promovarea producției interne în UE ar putea, conform documentului, chiar „să consolideze ocuparea forței de muncă pe termen lung în întreaga producție de vehicule și în industriile conexe vehiculelor electrice pe baterie (BEV)”.
Pentru perioada 2025–2027, constructorii auto din UE trebuie să atingă o medie a emisiilor de 93,6 g CO₂/km, ceea ce reprezintă o reducere cu 15% față de valoarea de referință din 2021. Până în 2030, ținta se înăsprește la o reducere cu 55%, iar până în 2035 ajunge la 100%.
Acesta este statusul actual. Cu toate acestea, în proiectul său privind Pachetul Auto, prezentat la sfârșitul anului 2025, Comisia Europeană a propus o relaxare a acestui cadru normativ. Unele comisii din Parlamentul European urmează deja această direcție. Majoritatea europarlamentarilor doresc să oblige producătorii să obțină doar o reducere de 95% a emisiilor de CO₂ până în 2035, permițând constructorilor să scadă cu încă 7,5 puncte procentuale sub această țintă dacă folosesc oțel european ecologic în vehiculele lor drept compensare.
Trei scenarii distincte
Studiul ICCT își propune să ofere un ghid de orientare cu privire la impactul deciziilor politice iminente. În timp ce industria însăși avertizează că țintele actuale de CO₂ – și în special tranziția rapidă către vehiculele electrice – ar putea costa locuri de muncă europene, ICCT ajunge la concluzia opusă. Sandra Wappelhorst, director de cercetare în cadrul ICCT și autor principal al studiului, a comentat: „Slăbirea standardelor de CO₂ este prezentată ca o modalitate de a proteja locurile de muncă, dar analiza noastră demonstrează contrariul. În schimb, UE ar trebui să ia în considerare completarea standardelor sale cu măsuri de consolidare a lanțurilor interne de aprovizionare pentru vehicule electrice. Agățarea de o tehnologie învechită, cum este motorul cu ardere internă, nu îi va ajuta pe muncitori pe termen lung.”
Echipa de autori a calculat trei scenarii specifice. Scenariul de Referință („Standardele Actuale”) proiectează evoluția ocupării forței de muncă pe baza regulilor în vigoare.
Scenariul „Măsuri Politice” modelează evoluția locurilor de muncă în cazul în care UE ar implementa, în plus, măsuri de consolidare a valorii adăugate în interiorul Uniunii. Acestea ar putea include ghiduri privind conținutul local valoarea-adăugată (cum ar fi cele propuse în „Industrial Accelerator Act”), alături de strategii la nivel național sau stimulente țintite pentru producție. Esențial este că autorii notează: „În loc să modelăm aceste măsuri individual în analiză, încorporăm ipoteze largi care le corelează cu o cotă mai mare de producție în UE pentru vehiculele electrice cu baterie și plug-in hibride.”
În cel de-al treilea scenariu, „Standarde Amânate”, ICCT presupune o întârziere de cinci ani în implementarea standardelor privind emisiile CO₂, ceea ce ar duce la un ritm mai lent de electrificare („în care cotele de BEV și PHEV ar crește moderat până în 2030 și ar atinge 100% BEV în vânzările de mașini noi abia în 2040”). ICCT descrie această amânare de cinci ani drept o „ipoteză simplificatoare”, deoarece, în practică, relaxarea reglementărilor ar putea lua diverse forme.
Alți factori de influență asupra forței de muncă au fost excluși
Din punct de vedere metodologic, este important de reținut că ICCT a concentrat în mod deliberat studiul pe efectele legislației privind CO₂ asupra locurilor de muncă din industrie. Alți factori care ar putea influența ocuparea forței de muncă în viitor – cum ar fi progresele în automatizare și digitalizare sau tendințele geopolitice și macroeconomice mai largi – sunt excluși. Aspecte suplimentare, cum ar fi necesarul de recalificare a forței de muncă, nu sunt evaluate. Studiul analizează pur și simplu efectele asupra locurilor de muncă în contextul viitoarelor decizii politice.
În ceea ce privește concluziile, analiza ICCT arată că diferențele pe termen scurt privind ocuparea forței de muncă între diferitele scenarii de reglementare rămân relativ mici până în 2030. Până în 2035, însă, se conturează o imagine clară: în timp ce menținerea standardelor actuale de CO₂ ar păstra numărul de angajați în 2035 la un nivel cu doar aproximativ 2% sub cel din 2025, măsurile industriale suplimentare de promovare a producției în UE ar putea crește ocuparea netă a forței de muncă cu aproximativ 10% – echivalentul a circa 320.000 de locuri de muncă suplimentare.
Slăbirea standardelor de CO₂, conform studiului, ar avea efectul invers: numărul total de angajați ar putea scădea cu până la 6% sub nivelul din 2025, ceea ce experții ICCT echivalează cu o pierdere de până la 185.000 de locuri de muncă. „În schimb, UE ar trebui să ia în considerare completarea standardelor sale cu măsuri de consolidare a lanțurilor interne de aprovizionare pentru vehicule electrice. Agățarea de o tehnologie învechită, cum este motorul cu ardere internă, nu îi va ajuta pe muncitori pe termen lung”, arată autorii studiului.
CITEȘTE ȘI:
Smart Cities 2026: Care sunt atuurile și restanțele Bucureștiului la mobilitate urbană?
Comentați?