Advertisement

zero emisii
Home Piaţa auto Flotă verde Obiectivul „Zero emisii” – Un viraj dificil de parcurs

Obiectivul „Zero emisii” – Un viraj dificil de parcurs

Cele trei componente ale strategiei europene destinate atingerea obiectivului „Zero emisii” până în 2050 – reducerea emisiilor de CO2, utilizarea combustibililor alternativi și adoptarea mașinilor electrice – necesită eforturi mult mai mari și mai costisitoare decât s-a prevăzut inițial. Astfel, în cel mai recent raport privind electromobilitatea, Curtea de Conturi Europeană avertizează că „revoluția autoturismelor electrice” din Europa va depinde de importuri.

Reducerea sau eliminarea emisiilor provenite de la autoturisme este un element esențial al strategiei Europei privind clima, care vizează atingerea, până în 2050, a unui nivel net al emisiilor egal cu zero. În acest scop, vor trebui să se reducă emisiile de dioxid de carbon generate de autoturismele tradiționale cu motor cu ardere internă, să se exploreze opțiuni de combustibili alternativi și să se asigure adoptarea pe scară largă a vehiculelor electrice. În ultimii ani, Curtea de Conturi Europeană a publicat mai multe rapoarte conexe, potrivit cărora prima sarcină nu a fost încă dusă la îndeplinire, cea de a doua nu pare viabilă pe scară largă (așa cum indică situația în materie de biocombustibili), iar cea de a treia riscă să fie costisitoare atât pentru industria, cât și pentru consumatorii din UE.

Progrese, dar nu în transporturi

UE a înregistrat progrese în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar nu în sectorul transporturilor, care este responsabil pentru aproximativ un sfert din totalul emisiilor de astfel de gaze din Europa – din care jumătate provin doar de la autoturisme. Deși standardele de testare au devenit mai stricte începând cu anii 2010, auditorii Curții au constatat că emisiile generate în condiții reale de conducere de autoturismele convenționale – care în continuare reprezintă aproape trei sferturi din înmatriculările de vehicule noi – nu au scăzut semnificativ în 12 ani. Deși eficiența motoarelor s-a îmbunătățit, greutatea autoturismelor a crescut cu aproximativ 10% în medie, iar motoarele trebuie să fie cu circa 25% mai puternice pentru a putea face față greutății respective.

În plus, auditorii au constatat că autoturismele hibride reîncărcabile, despre care se considera că vor facilita o tranziție lină de la vehiculele tradiționale la cele electrice, sunt în continuare clasificate drept „vehicule cu emisii scăzute”, deși decalajul dintre emisiile măsurate în condiții de laborator și cele generate în condiții reale de conducere este, în medie, de 250%.

Cât de viabili sunt biocombustibilii?

Combustibilii alternativi, cum ar fi biocombustibilii, e-combustibilii sau hidrogenul, sunt adesea menționați drept potențiali înlocuitori ai benzinei și ai motorinei. Or, în raportul lor privind biocombustibilii, auditorii Curții au evidențiat că nu există o foaie de parcurs clară și stabilă care să abordeze problemele pe termen lung ale sectorului: cantitatea de combustibil disponibilă, costurile și sustenabilitatea biocombustibililor. În primul rând, UE nu produce suficientă biomasă pentru ca biocombustibilii să constituie o alternativă serioasă la combustibilii fosili tradiționali. În plus, importul biomasei din țări terțe contravine obiectivului autonomiei strategice în domeniul energiei. În al doilea rând, auditorii au concluzionat că biocombustibilii încă nu sunt competitivi din punct de vedere economic, parțial din cauza problemelor legate de cerere. Nu în ultimul rând, auditorii au constatat că sustenabilitatea biocombustibililor este supraestimată. Materiile prime din care se obțin biocombustibili pot afecta ecosistemele și pot dăuna biodiversității, solului și apei, ceea ce ridică întrebări de natură etică cu privire la prioritatea relativă a combustibililor și a alimentelor.

Potrivit auditorilor, toate acestea înseamnă că introducerea în utilizare a biocombustibililor avansați este mai lentă decât se preconiza. Conform cerințelor, toate țările din UE au impus furnizorilor de combustibil obligația de a asigura o pondere a energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor rutier și feroviar de cel puțin 10% până în 2020 și de cel puțin 14% în toate sectoarele de transport până în 2030. În perioada 2014-2020, UE a alocat circa 430 de milioane de euro pentru proiecte de cercetare și pentru promovarea biocombustibililor. Totuși, trecerea de la cercetarea inițială de laborator la faza de producție durează cel puțin un deceniu. În plus, politica, legislația și prioritățile UE privind biocombustibilii s-au schimbat adesea, ceea ce a făcut ca sectorul să devină mai puțin atractiv și a avut un impact asupra deciziilor investitorilor.

„Biocombustibilii sunt meniți să contribuie la atingerea obiectivelor de neutralitate climatică ale UE și să consolideze suveranitatea energetică a acesteia. Or, cu actuala sa politică în domeniul biocombustibililor, UE nu se îndreaptă într-o direcție clară și riscă să nu ajungă la destinație”, a subliniat Nikolaos Milionis, membrul Curții

Costul bateriilor, mult prea mare

Întrucât emisiile de CO2 generate de motoarele cu ardere internă nu au fost sau nu pot fi reduse, vehiculele electrice cu baterie par a fi singura alternativă viabilă. Auditorii au constatat însă că industria europeană a bateriilor a rămas în urma concurenților săi mondiali, ceea ce ar putea scurtcircuita capacitatea internă a Europei înainte ca aceasta să fie încărcată complet. În Europa se realizează mai puțin de 10% din producția mondială de baterii, în cea mai mare parte de către întreprinderi din afara Europei. China deține o pondere impresionantă de 76 % din capacitatea de producție din întreaga lume. Un element important care frânează avântul industriei europene a bateriilor este dependența covârșitoare a acesteia de importuri de materii prime din țări terțe cu care nu are încheiate acorduri comerciale adecvate. O astfel de situație prezintă riscuri pentru autonomia strategică a UE, fără a mai aduce în discuție și condițiile sociale și de mediu în care se realizează extracția acestor materii prime.

Auditorii Curții au subliniat, de asemenea, că, în pofida unui sprijin public semnificativ, costul bateriilor fabricate în UE rămâne mult mai mare decât se preconizase. Acest lucru le afectează în mod inevitabil competitivitatea în raport cu alți actori mondiali și poate însemna, de asemenea, că un segment mare al populației nu își poate permite vehicule electrice europene. De la publicarea raportului, vânzările de autoturisme electrice noi par să fi crescut substanțial în Europa (1,5 milioane de înmatriculări anul trecut sau 1 autoturism electric la 7 înmatriculări noi). Studii recente au arătat însă că aceste vânzări erau subvenționate din fonduri publice și vizau în principal autoturisme de peste 30.000 de euro. Prețul reflectă în mare parte costul bateriei, care se poate ridica, în medie, la 15.000 de euro în Europa. Pe scurt, în cazul în care capacitatea și competitivitatea UE nu cresc semnificativ, există riscul ca „revoluția autoturismelor electrice” din Europa să depindă de importuri și, în cele din urmă, să se dovedească a fi în detrimentul industriei europene a autoturismelor și al celor peste trei milioane de locuri de muncă din sectorul producției.

O țintă îndepărtată

Electromobilitatea necesită și o infrastructură de încărcare disponibilă în măsură suficientă. Or, într-un raport din 2021 privind infrastructura de încărcare din UE, auditorii Curții au constatat că, în pofida succeselor înregistrate, cum ar fi promovarea unui standard comun al UE privind prizele de alimentare pentru încărcarea vehiculelor electrice, continuă să existe multe obstacole care afectează circulația vehiculelor electrice în UE. În primul rând, pe teritoriul Europei nu există suficiente puncte de încărcare – la momentul auditului, UE era departe de a atinge ținta de un milion de unități până în 2025. În al doilea rând, disponibilitatea stațiilor de încărcare publice variază considerabil de la o țară la alta. În fine, auditorii au subliniat că, în lipsa unor informații în timp real și a unui sistem de plată armonizat, călătoriile în Europa cu un autoturism electric sunt încă departe de a fi simple.

“Mașinile electrice ar putea deveni cu adevărat o dublă dilemă pentru UE: între prioritățile ecologice și politica industrială, între ambițiile de mediu și portofelele consumatorilor”, a subliniat Annemie Turtelboom, membră a Curții.
Drept urmare, Curtea de Conturi Europeană solicită adoptarea de măsuri urgente pentru ca industria europeană să poată produce automobile electrice pe scară largă, la prețuri competitive, asigurând în același timp aprovizionarea cu materii prime și stimulând infrastructura de încărcare pe întregul continent.

 

 

(Articol publicat în revista Flote Auto, luna mai 2024)

 

 

CITEȘTE ȘI:

 

A apărut revista FLOTE AUTO, iunie 2024

 

Cum se pregătește autoturismul pentru drumuri lungi. Recomandări Goodyear

 

 

Comentați?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

vehicule electrice
Flotă verde

Încărcarea încă încetinește achiziționarea unui vehicul electric. Studiu GiPA

Utilizatorii noi de vehicule electrice sunt mulțumiți de experiența de conducere, deși...

electrificarea flotelor
Flotă verde

Leaseurope către UE: ”Nu forțați electrificarea flotelor corporative. Stimulați-o!”

În loc să forțeze companiile să-și electrifice complet flotele de vehicule, UE...

marea britanie
Flotă verde

Marea Britanie va devansa interzicerea mașinilor termice noi cu 5 ani, în 2030

Flotele din Marea Britanie vor trebui să-și accelereze planurile de electrificare a...