România acordă cele mai puţine facilităţi fiscale în operaţiunile de leasing financiar

Un studiu comparativ al Deloitte Tax privind stimulentele fiscale aferente operaţiunilor de leasing financiar relevă că, între statele europene, Germania are cea mai favorabilă legislaţie. România este plasată spre finalul clasamentul, un fapt ce afectează competitivitatea mediului de business autohton.

Consultanţii Deloitte Tax au realizat recent o cercetare privind stimulente fiscale în operaţiunile de leasing financiar în şapte state europene: România, Germania, Polonia, Republica Cehă, Italia, Austria şi Franţa. Comparaţiile au fost realizate atât din punctul de vedere al impozitului pe profit, cât şi din perspectiva TVA.

I. Impozitul pe profit

1. La nivelul locatorului

Venitul obţinut de locator din operaţiunile de leasing este, în general, taxat cu impozit pe profit în majoritatea jurisdicţiilor analizate. Un tratament similar este aplicat şi venitului obţinut de locator din vânzarea bunului, la terminarea contractului de leasing.

Cu titlu de excepţie, în Polonia, operează o derogare cu privire la taxele de leasing, însă numai în anumite condiţii.

Costurile suportate de locator pentru mijloace fixe (de exemplu, asigurări) sunt în general deductibile, dacă sunt înregistrate în scopul desfăşurării activităţii economice.

La terminarea contractului de leasing, costurile suportate de locator ar trebui să fie deductibile, dacă preţul de vânzare al bunului a fost mai mare decât valoarea fiscală acestuia.

2. La nivelul locatarului

Cheltuielile cu ratele de leasing sunt în general deductibile, din perspectiva impozitului pe profit, dacă sunt realizate în scopul desfăşurării activităţii economice. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor aferente utilizării vehiculelor, toate jurisdicţiile analizate au implementat o serie de limitări specifice. Cheltuielile sunt deductibile fie în limita unui procent din cheltuielile totale înregistrate (de exemplu în Polonia, cheltuielile cu vehiculele care nu sunt folosite integral în scopul desfăşurării activităţii economice sunt în proporţie de 80% nedeductibile), fie în limita unei cote fixe. De exemplu, în Austria, cheltuielile legate de maşinile, neutilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii economice, sunt deductible în limita a 40.000 de euro.

Un caz particular este Polonia, unde deductibilitatea cheltuielilor cu asigurarea este limitată la un cuantum prestabilit, calculat în funcţie de costul de achiziţie al vehiculului.

3. Amortizarea

Tratamentul fiscal din România, aplicabil cheltuielilor cu amortizarea bunurilor luate în leasing este similar cu tratamentul aplicat de celelalte jurisdicţii analizate. Cu toate acestea, câteva diferenţe pot apărea în ceea ce priveşte entitatea care are dreptul să înregistreze cheltuielile cu amortizarea, metodele de amortizare folosite şi durata de viaţă a activelor.

În Polonia, locatarul poate stabili propriile rate de amortizare pentru activele second-hand (de exemplu activele utilizate pentru cel puţin 6 luni sau 5 ani). De asemenea, în Cehia, locatorul poate creşte rata de amortizare în primul an, în limita anumitor procente (10%-20%) din preţul de achiziţie al unor active noi, cu condiţia să fie primul proprietar şi activul să se încadreze în anumite categorii de amortizare.

Ca un stimulent pentru operaţiunile de leasing financiar, legislaţia fiscală din Polonia oferă locatarului dreptul să înregistreze cheltuielile cu amortizarea proporţional pe durata contractului de leasing. Aceste prevederi sunt menţionate şi în legislaţia italiană, dar doar pentru locatorul care aplică standardele de contabilitate din Italia.

Legislaţia din Austria nu oferă stimulente în privinţa amortizării bunurilor supuse leasingului financiar. Cu toate acestea, pentru primul an în care activul este folosit, contribuabilii pot înregistra amortizarea activului respectiv pentru 12 luni, cu condiţia ca acesta să fi fost în uz pentru 6 luni în acel an financiar. Altfel, contribuabilii pot amortiza activul respectiv doar 6 luni. După primul an financiar de utilizare, activele vor continua să se deprecieze folosindu-se metoda liniară, raportată la perioada de utilizare rămasă.

În Franţa, anumite active, pot fi integral amortizate într-o perioadă de 12 luni, folosindu-se amortizarea accelerată. De menţionat este că locatorul va fi privit ca proprietarul actiului luat în leasing, el fiind cel care înregistrează amortizarea. De asemenea, există o metodă de amortizare distinctă pentru parteneriatele care practică leasingul de echipamente.

4. Creanţe şi provizioane pentru creanţe

Toate jurisdicţiile analizate permit, în general, transferul creanţelor, Polonia fiind însă singura care oferă stimulente în acest domeniu. Dacă locatorul transferă creanţa pentru leasing unei părţi terţe (de exemplu banca), fără să transfere şi dreptul de proprietate, suma primită din partea terţului va reprezenta un venit neimpozabil.

Legislaţia fiscală în ceea ce priveşte deductibilitatea creanţelor nerecuperate variază în fiecare jurisdicţie. În general, în România, astfel de provizioane sunt nedeductibile sau deductibile parţial, în scopul impozitului pe profit.

5. Costul de finanţare

Similar României, în jurisdicţiile analizate, operaţiunile realizate de companiile de leasing financiar nu sunt, în general, supuse regulilor de deductibilitate a cheltuielilor cu dobânzile şi cu diferenţele de curs valutar. Cu toate acestea, în legislaţia din Italia şi din Cehia există o serie de stimulente financiarecare pot avea un efect pozitiv în industria leasingului.

În Italia, ajutorul de stat este disponibil pentru achiziţionarea noilor vehicule, fabrici şi echipamente (dar şi hardware, software şi alte tehnoligii) prin acorduri de leasing financiar. IMM-urile din Italia pot beneficia de pe urma acestor stimulente.

În Cehia, statul garantează stimulente financiare de 40% până la 100% pentru achiziţia de noi tehnologii şi de IT, pentru renovarea imobilelor, etc. Acest stimulent nu este oferit în mod specific bunurilor achiziţionate prin leasing; cu toate acestea se poate aplica şi în această situaţie.

Ca o privire de ansamblu, având la bază stimulentele existente în jurisdicţiile analizate, Deloitte Tax a efectuat o comparaţie între aceste 6 ţări. În urma acesteia a reieşit că Germania este ţara cea mai favorabilă din perspectiva impozitului pe profit, pentru leasingul financiar, în timp ce Franţa şi România au fost plasate la sfârşitul clasamentului. 

Clasificarea legislaţiei favorabile din perspectiva impozitului pe profit 

II. Taxe locale

România este singura jurisdicţie în care taxele locale se aplică şi pentru alte bunuri în afara clădirilor şi a terenurilor (de exemplu taxe locale aferente maşinilor).

În ceea ce priveşte taxele locale pentru clădiri sau pentru terenuri, similar legislaţiei româneşti, şi în celelalte jurisdicţii proprietarul bunului este considerat locatorul.

Un stimulent fiscal este oferit în legislaţia din Cehia unde terenul cultivabil (de exemplu terenul arabil, grădinile, viile, liveziile cu pomi fructiferi şi păşunile) poate fi scutit de la impozitul pe teren, indiferent de modul de achiziţie (de exemplu leasing financiar).

III. TVA

Din perspectiva TVA, prevederile legislaţiei autohtone în privinţa dreptului de deducere a TVA pentru autovehiculele închiriate în regim de leasing sunt în general similare cu cele din alte state care aplică limitarea dreptului de deducere a TVA. Există oportunitatea de a îmbunătăţi regulile actuale prin considerarea folosinţei private ocazionale (spre exemplu mai puţin de 10%) în afara limitării de 50% a deducerii TVA. O astfel de modificare legislativă ar putea avea un impact pozitiv asupra numărului de contracte noi de leasing.

Posibilitatea de a recupera sumele de TVA neachitate de către clienţi este în prezent limitată. Prevederile legislative actuale ar trebui modificate pentru a permite ajustarea TVA după expirarea unei anumite perioade de timp de la data emiterii unei facturi care nu a fost achitată.

Pentru a veni în sprijinul sectorului de leasing, consultanţii Deloitte Tax consideră că România poate introduce o cotă redusă de TVA pentru leasingul anumitor bunuri ceea ce ar avea un impact pozitiv în anumite sectoare de activitate unde TVA este o componentă a costurilor.

În concluzie, potrivit raportului, Germania are legislaţia cea mai favorabilă din punctul de vedere al aspectelor de TVA, în timp ce Italia este poziţionată pe ultimul loc în clasament.

Clasificarea legislaţiei favorabile din perspectiva TVA