Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că transportul angajaţilor între domiciliu şi locul de muncă, organizat de angajatorul acestora şi cu traseul liniei nedepăşind 50 km, intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
“Casa Noastră” este o societate care produce şi comercializează tâmplărie din PVC şi ale cărei hale de producţie sunt situate în localitatea Pieleşti (jud. Olt), şi anume la aproximativ 13 km. de Craiova. Compania asigură transportul angajaţilor săi la şi de la locul de muncă cu trei autocare cu 44 de locuri şi cu două microbuze cu 20 de locuri, vehicule a căror proprietară este. Aceasta are cinci şoferi angajaţi permanent în acest scop.
Angajaţii societăţii Casa Noastră lucrează în trei schimburi, astfel încât transportul lor se efectuează în fiecare zi lucrătoare pe trei trasee dus întors. Unul dintre traseele parcurse în cadrul acestor transporturi este traseul dus întors între Pieleşti şi Braneţ, distanţa dintre aceste două localităţi fiind de 21 km.
La 26 noiembrie 2014, unul dintre vehiculele producătorului de tâmplărie PVC, condus de unul dintre şoferii companiei pe traseul menţionat, a fost controlat de un inspector din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR). La momentul acestui control, conducătorul auto a trebuit să prezinte înregistrarea tahografului, care a arătat ne respectarea perioadelor de repaus şi de conducere. Societăţii Casa Noastră i s a aplicat, aşadar, o amendă contravenţională în temeiul articolului 8 alineatul (1) punctele 1 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 pentru depăşirea perioadei zilnice de conducere şi mai precis a perioadei maxime zilnice de conducere, precum şi pentru nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică.
Compania Casa Noastră a contestat această sancţiune la Judecătoria Balş, susţinând printre altele că în momentul controlului respectiv efectua un transport rutier de persoane care se încadrează în categoria „serviciilor regulate speciale” de transport de lucrători între domiciliu şi locul lor de muncă, pe un traseu mai mic de 50 km, şi că, în consecinţă, derogarea prevăzută la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 era aplicabilă.
ISCTR a susţinut că societatea efectua un transport rutier de persoane în cont propriu, dat fiind că acest transport era efectuat în scopuri necomerciale şi nonprofit, în timp ce transportul rutier de persoane prin servicii regulate speciale este contra cost şi presupune respectarea altor condiţii prevăzute de legislaţia naţională. În consecinţă, în opinia sa, transportul respectiv nu intra sub incidenţa derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006.
Întrebări preliminare
Judecătoria Balş a considerat că trebuie să se analizeze posibilitatea legală a operatorilor economici de a organiza servicii de transport pentru propriii lucrători la şi de la locul de muncă, precum şi în ce măsură un lucrător este, pe durata transportului, un călător care beneficiază de un serviciu regulat special, ţinând seama de faptul că societatea Casa Noastră nu încasează nicio remuneraţie pentru serviciul de transport vizat.
În aceste condiţii, instanţa de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii Europene de Justiţie (CEJ) următoarele întrebări preliminare:
1. În ce măsură sintagma «indiferent de cine sunt organizate» din cuprinsul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 poate fi interpretată în sensul că serviciul regulat de transport poate fi organizat de un agent economic pentru transportul propriilor lucrători, la şi de la locul de muncă?
2. În ce măsură sintagma «transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepăşind 50 km», din cuprinsul articolului 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 poate fi interpretată în sensul că este aplicabilă pentru lucrători, în deplasarea la sau de la locul de muncă?
Prin intermediul celor două întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă serviciul de transport al lucrătorilor între domiciliu şi locul de muncă, organizat de angajatorul acestora şi cu traseul liniei nedepăşind 50 km, intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, potrivit căreia acest regulament nu se aplică unui asemenea serviciu de transport.
Constatările CEJ privind transportul angajaţilor
Transportul respectiv este efectuat în fiecare zi lucrătoare pe trei trasee dus întors, ceea ce corespunde celor trei schimburi zilnice din cadrul Casa Noastră. Dat fiind că transportul angajaţilor între domiciliu şi locul de muncă se efectuează între localităţile Pieleşti şi Braneţ, traseul respectiv este „stabilit” în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, lucrătorii fiind îmbarcaţi şi debarcaţi în locuri prestabilite. În plus, serviciul în discuţie în litigiul principal este destinat numai unei categorii determinate de călători, în speţă angajaţii întreprinderii menţionate, cu excluderea altor călători.
Pe de altă parte, transportul în discuţie în litigiul principal îndeplineşte deopotrivă cerinţele stabilite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul nr. 1073/2009, referitoare la „operaţiunile de transport în cont propriu”.
Astfel, serviciile de transport vizate nu sunt prestate angajaţilor Casa Noastră nici în scopuri de profit, nici în scopuri comerciale. Instanţa de trimitere precizează de altfel că nu este încasată nicio remuneraţie pentru serviciul prestat. În plus, activitatea principală a acestei societăţi nu este transportul de persoane, ci producerea şi comercializarea de tâmplărie din PVC, transportul lucrătorilor constituind pentru aceasta numai o activitate auxiliară. În sfârşit, Casa Noastră este proprietara vehiculelor utilizate, care, în plus, sunt conduse de propriii angajaţi ai acestei întreprinderi.
Astfel derogarea prevăzută la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006 se aplică serviciilor regulate, inclusiv serviciilor regulate speciale. În consecinţă, această derogare nu se referă, a priori, la operaţiunile de transport în cont propriu.
CEJ mai arată că serviciile regulate, care cuprind serviciile regulate speciale, şi categoria operaţiunilor de transport în cont propriu nu se exclud reciproc. În această privinţă, Curtea consideră că niciun element din textul Regulamentelor nr. 561/2006 şi nr. 1073/2009 nu se opune acestei interpretări. În principiu, astfel cum a arătat Comisia Europeană în observaţiile sale scrise, serviciile de transport pot fi clasificate în două categorii, şi anume serviciile prestate în beneficiul unor terţi, pe de o parte, şi serviciile în cont propriu, pe de altă parte. Prima dintre aceste două categorii poate lua mai multe forme, şi anume cea a serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale şi a serviciilor ocazionale.
Serviciile în cont propriu pot lua de asemenea forma serviciilor regulate speciale sau a serviciilor ocazionale, dacă îndeplinesc condiţiile stabilite prin Regulamentul nr. 1073/2009. În schimb, sunt excluse din acestea serviciile regulate, care, prin definiţie, sunt deschise tuturor călătorilor.
Singura diferenţă care există între un serviciu regulat special destinat terţilor şi acelaşi serviciu efectuat în cadrul unei operaţiuni de transport în cont propriu are legătură, în consecinţă, cu calitatea organizatorului serviciului. Or, această diferenţă, potrivit CEJ, nu poate justifica faptul că serviciile regulate speciale efectuate în cadrul unei operaţiuni de transport în cont propriu să fie excluse din domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
Această interpretare nu aduce atingere nici obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 561/2006. Acesta din urmă urmăreşte armonizarea condiţiilor de concurenţă între modurile de transport terestru, în special în ceea ce priveşte sectorul rutier, şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale personalului din acest sector, precum şi a siguranţei rutiere. Or, serviciile regulate speciale efectuate în cont propriu nu constituie concurenţă neloială în detrimentul altor tipuri de transport oferite terţilor, din moment ce numai angajaţii întreprinderii care oferă aceste servicii le pot utiliza. De altfel, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a siguranţei rutiere, nimic nu ar justifica să se facă distincţie între un conducător auto care asigură servicii regulate speciale în beneficiul unor terţi pe distanţe mai mici de 50 km şi un conducător auto care asigură servicii regulate speciale în cadrul unei operaţiuni de transport în cont propriu pe aceleaşi distanţe.
Astfel, articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006, precum şi articolul 2 punctul 3 din Regulamentul nr. 1073/2009 trebuie interpretate în sensul că serviciul de transport al lucrătorilor între domiciliu şi locul de muncă, organizat de angajatorul acestora şi cu traseul liniei nedepăşind 50 km, intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006, potrivit căreia acest regulament nu se aplică unui asemenea serviciu de transport.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară: “Articolul 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 (…), precum şi articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 (…) trebuie interpretate în sensul că serviciul de transport al lucrătorilor între domiciliu şi locul de muncă, organizat de angajatorul acestora şi cu traseul liniei nedepăşind 50 km, intră în domeniul de aplicare al derogării prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 561/2006, potrivit căreia acest regulament nu se aplică unui asemenea serviciu de transport”.
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera a zecea) a fost pronunţată în şedinţă publică la Luxemburg, în data de 2 martie 2017.
(Articol publicat în revista Flote Auto, mai 2017)
Comentați?