Electrificarea flotelor nu este un concept complet nou, dar se confruntă cu un termen limită presant pe multe piețe. Interzicerea iminentă a vânzărilor de vehicule pe benzină și a celor diesel a adus tranziția energetică în centrul atenției. În Europa, înverzirea parcurilor de vehicule comerciale este încă în faza incipientă, aproximativ 1,4% din totalul acestora fiind 100% electrice.
Utilitare sunt o componentă esențială în aproape toate industriilor, 26% dintre vehiculele din Europa fiind parte dintr-o flotă comercială. Cele de camioane, coloana vertebrală a logisticii, deplasează 77% din totalul mărfurilor care sunt transportate pe șoselele europene, în timp ce autobuzele realizează 56% din totalul călătoriilor din transportul public. Acestea fiind spuse, atunci când se vorbește despre mobilitate și, mai exact, despre decarbonizarea mobilității, atenția se concentrează de obicei asupra autoturismelor, inclusiv asupra soluțiilor de micro-mobilitate urbană, în timp ce flotele sunt ușor ignorate. Pentru a recapta atenția operatorilor de flote, dar și pe cea a factorilor de decizie, experții de la Charles River Associates (CRA) – o companie globală de consultanță cu sediul în Boston (SUA), au dat recent publicității un studiu în care demonstrează că, datorită dimensiunii mari a segmentului, electrificarea flotelor comerciale este esențială pentru reducerea emisiilor la nivel global, național și local.
Oportunitate pentru decarbonizare
În pofida faptului că reprezintă aproximativ un sfert din numărul total de vehicule din Europa, flotele de utilitare emit disproporționat mai mult decât autoturismele, adică 50% din emisiile totale ale transportul rutier. ”Această situație creează, de fapt, o oportunitate pentru decarbonizare: electrificarea a 25% dintre vehiculele rutiere va reduce cu 50% emisiile produse de acestea”, subliniază autorii studiului. În plus, flotele domină vânzările de vehicule noi, acoperind 60% din înmatriculările de mașini și utilitare noi din Europa, astfel că deciziile de achiziție ale operatorilor au un efect secundar semnificativ, comercialele ușoare și autoturismele fiind de obicei vândute pe piața second-hand după doar trei – cinci ani de utilizare. ”Această rată ridicată de achiziții poate accelera, de asemenea, decarbonizarea sectorului, care este o preocupare principală în reducerea emisiilor din transport pe termen lung. Electrificarea flotelor este, de asemenea, esențială pentru reducerea poluării aerului la nivel local, transportul rutier fiind una dintre principalele surse de poluare a aerului, cu costuri ridicate pentru societate”, mai arată analiza CRA.
Comparație TCO
Studiul mai relevă că, în timp ce preocupările de mediu ar trebui să aducă electrificarea flotelor de vehicule comerciale în centrul dezbaterilor publice, și alți factori contribuie la impulsionarea acestei tendințe, precum cei economici. Astfe, consultanții sunt de părere că, în pofida costurilor inițiale mai mari, costul total de proprietate (TCO) pentru o mașină electrică este adesea mai mic decât cel pentru un vehicul termic, pe fondul costurilor mai mici cu întreținerea și combustibilul. ”Reducerea costurilor cu energia poate fi de până la 75%, în timp ce scăderea costurilor de servisare și întreținere este de obicei de aproximativ 40%. În plus, costul inițial al vehiculelor electrice este de așteptat să scadă pe măsură ce producția de mașini și de baterii crește, iar valoarea reziduală a vehiculelor se îmbunătățește prin reciclarea bateriilor și oportunităților de pe piața auto second hand. Acest lucru a devenit deja realitate în segmentul de autoturisme, multe vehicule având acum prețuri de listă sub 30.000 euro”, arată autorii studiului.
Până în 2030, aceștia preconizează că flotele electrice vor avea un TCO cu 15-25% mai mic decât cel al vehiculelor termice, iar 60% dintre operatorii de flote din Europa ar putea face economii prin tranziția la un parc auto ”verde”.
Progresul, într-un stadiu incipient
Potrivit consultanților de la Charles River Associates, în toată Europa, aproape 90 de milioane de unități din totalul de 336 de milioane de vehicule au făcut parte, anul trecut, din flotele comerciale, un număr care se estimează că va ajunge la 100 de milioane de unități până în 2030: 50% autoturisme, 41% vehicule comerciale ușoare, 8% autobuze și 1% vehicule grele. Odată electrificate, acestea vor acoperi 50% din cererea de energie pentru mașinile ”verzi”. Studiul mai arată că, până la finalul deceniului, se preconizează că peste 10 milioane de vehicule comerciale electrice vor circula pe șoselele din Europa.
Deși pentru flotele de vehicule comerciale, electrificarea este foarte promițătoare, iar unii operatori au făcut pași importanți, raportul evidențiază că progresul rămâne într-un stadiu incipient, aproximativ 1,4% din totalul parcului european de utilitare fiind electrificat. Pe segmente, cifrele arată că au fost ”înverzite”, până la sfârșitul anului trecut, doar 0,8% dintre vehiculele comerciale ușoare și 0,1% dintre camioane. De altfel, studiul a mai constatat că 9% din toate mașinile noi vândute pe tot globul sunt electrice, în timp ce această cifră scade la 1% în cazul dubelor și camioanelor.
”În prezent, mai puțin de 2% din parcurile de vehicule din Europa sunt electrice. Pentru a îndeplini obiectivele ambițioase pentru 2030 ale planului UE pentru o tranziție ”verde”, Fit for 55, care vizează electrificarea a 55% dintre vehiculele comerciale ușoare și de pasageri și a 30% dintre camioane și autobuze, ritmul electrificării trebuie să se accelereze semnificativ”, spune Robert Stocker, asociat senior la CRA și coautor al studiului.
Mai exact, atingerea obiectivelor UE ar necesita, până la sfârșitul deceniului, electrificarea a 42,8 milioane de mașini de pasageri (atât pentru uz privat, cât și pentru uz public, nu doar pentru flote), 4,4 milioane de vehicule utilitare electrice și 0,3 milioane de camioane și autobuze.
Creștere impresionantă în 5 ani
În pofida cifrelor din prezent, analiza relevă că electrificarea flotelor de vehicule comerciale intră pe creștere, 90% dintre fleet manageri considerând că acestea reprezintă viitorul pentru dezvoltarea afacerile. De altfel, datele studiului mai arată că, în ultimii ani, sectorul flotelor de vehicule comerciale electrice a cunoscut o creștere impresionantă, între 2016 și 2022, numărul utilitarelor ”verzi” din Europa avansând de aproape 11 ori, de la 100.000 de unități la peste 1 milion.
Segmentele de autoturisme și autobuze au înregistrat un succes deosebit în trecerea de la vehiculele termice, ponderea noilor vânzări de vehicule electrice în total ajungând, anul trecut, la 35% pentru autoturisme și 21% pentru autobuze. Și vehiculele comerciale ușoare și-au acccelerat tranziția spre electrificare, 12% dintre noile înmatriculări fiind ”curate”.
În schimb, vehiculele comerciale medii și grele înregistrează rezultate mai slabe, doar 1% din vânzările noi fiind electrice. Potrivit raportul CRA, această situație este determinată de faptul că electrificarea camioanelor este mai puțin atractivă decât pentru celelalte segmente de flote comerciale.
Barierele în calea electrificării
Potrivit analizei CRA, barierele în calea adoptării vehiculelor electrice sunt multe și includ costurile inițiale ridicate și valoarea reziduală incertă.
Raportul sugerează că ratele scăzute de adoptare sunt determinate de costurile inițiale ridicate, de complexitatea operațională crescută și de lipsa disponibilității vehiculelor comerciale capabile să satisface nevoile operatorului.
Astfel, costul inițial al vehiculelor electrice este adesea mai mare decât cel al modelelor echipate cu motoare cu ardere internă din cauza mai multor factori, precum costurile bateriei, lipsa economiilor de scară pe piețele de vehicule comerciale, cerințele de personalizare a vehiculelor pentru a răspunde nevoilor specifice și infrastructura de încărcare aferentă. ”Costul inițial poate fi o barieră majoră, mai ales în situațiile în care companiile trebuie să cumpere mai multe vehicule simultan”, subliniază consultanții de la Charles River Associates.
În plus, o serie de manageri de flotă spun că nu sunt pregătiți să se angajeze în tranziția către electrificare, fiind îngrijorați de valoarea reziduală incertă a vehiculelor electrice uzate și de nivelul subdezvoltat al pieței secod hand.
Autorii studiului spun însă că sunt soluții pentru limitarea acestor temeri, mai ales că există o suprapunere considerabilă între jucătorii din sectoarele de producție și de finanțare. De exemplu, constructori auto, precum Volkswagen și Mercedes, oferă soluții de finanțare prin intermediul filialelor specializate, și, în mod similar, firmele de leasing operațional deținute de bănci importante, cum ar fi ALD Automotive (astăzi Ayvens, după preluarea LeasePlan), deținută de Société Générale, și Arval, deținută de BNP Paribas, oferă, de asemenea, finanțare pentru vehicule electrice pentru clienții corporativi.
Prin acest tip de finanțare, operatorii de flote închiriază vehiculele electrice în schimbul unei taxe lunare. Vehicule electrice rămân în proprietatea firmei de leasing, care revinde mașinile pe piața second-hand odată ce durata de viață a flotei lor ajunge la final. În timp ce ratele de leasing pentru vehicule electrice sunt în general mai mari decât mașinilor termice echivalente, aceste soluții de finanțare permit operatorilor de flote să își reducă expunerea la riscul de capital rezultat din achiziționarea lor.
Alte bariere în calea adoptării utilitarelor electrice sunt disponibilitatea limitată a lanțului de aprovizionare și a vehiculelor, accesibilitatea limitată la încărcare și creșterea complexității operaționale. ”Pentru flotele mai mari, cu o gamă largă de profiluri, operațiunile devin mai complicate și lipsa de experiență în gestionarea încărcării rămâne o barieră majoră”, explică autorii raportului. Aceștia sunt de părere că pentru companiile care administrează depozite, încărcarea vehiculelor este adesea mai ușor de gestionat, însă, pentru a satisface eficiența operațională, este necesară și o soluție software eficientă/personalizată pentru planificarea încărcărilor, combinată cu capabilitățile de management intern adecvate.
Raportul mai relevă că, în cazul utilizării vehiculelor electrice este necesară o optimizare suplimentară a flotei, care să țină cont de autonomie, nevoia de încărcare, disponibilitatea rutelor pentru încărcare și realizarea acesteia în cele mai convenabile momente. În acest context, analiza arată că, pentru a gestiona mai eficient consumul de energie, ”înverzirea” flotelor de vehicule comerciale ar trebui să facă parte dintr-o strategie energetică mai amplă a companiilor, care să includă atât soluții de stocare a energiei și surse regenerabile la fața locului, cât și soluții Vehicle-to-Grid (V2G) și de încărcare inteligentă.
Considerații privind electrificarea
Potrivit consultanților CRA, tipul specific de flotă sau modul de utilizare (flotă de închiriat sau o flotă pentru livrarea pe ”ultimul kilometru”) este principalul determinant din spatele unei strategii de electrificare. Alți factori, cum ar fi tipul de vehicul, au consecințe asupra potențialului de electrificare, însă modul de utilizare este esențial pentru determinarea cerințelor de încărcare, care influențează cerințele de capital, operaționale și de parteneriat.
Astfel, locațiile de încărcare depind în mare măsură de modul de utilizare a flotei. De exemplu, mașinile de închiriat sunt utilizate în principal pentru călătorii imprevizibile și adesea pe distanțe lungi, bazându-se astfel în primul rând pe o încărcare de-a lungul rutele interurbane și doar parțial pe cea din depou. Autobuzele urbane și flotele de transport pe distanțe scurte se bazează exclusiv pe încărcarea la depou, necesitând astfel investiții substanțial mai mari în infrastructura de încărcare, care poate aduce și probleme de rețea.
Modul de utilizare al flotei determină, de asemenea, ferestrele de oportunitate pentru încărcare. De exemplu, transporturile pe distanțe scurte și lungi au timpi naturali de inactivitate, permițând încărcarea simultană la depou. Pe de altă parte, vehiculele de tip car-sharing au timpi de nefuncționare foarte variabili și sunt adesea parcate în locuri publice, ceea ce face necesară încărcarea pe stradă în aceste perioade de inactivitate. În mod similar, flotele de mașini de închiriat vor avea nevoie de acces la rețelele publice de încărcare, adesea posibil prin acorduri de parteneriat între compania de închiriere de mașini și operatorii rețelelor de încărcare.
Multe flote vor necesita un mix mai agil de soluții. Astfel, serviciile de livrare pe ”ultimul kilometru” pot fi încărcare fie în depou, fie la domiciliul șoferului, în funcție de modelul de afaceri. În mod similar, mașinile de companie pot fi asimilate vehiculelor private de pasageri în ceea ce privește comportamentul de încărcare, bazându-se în mare parte pe o combinație de încărcare la domiciliu, la locul de muncă și pe stradă.
Specialiștii CRA subliniază că în timp ce modul de utilizare a flotei este aparent componenta centrală a fiecărei strategii de electrificare, o serie de alte considerente cheie ar trebui puse în prim plan. Acestea ar trebui evaluate pe baza situației actuale a afacerii, dezvoltate ca strategie detaliată înainte de electrificare și apoi gestionate în timpul implementării pentru a nu-și pierde valoarea în timpul tranziției către flotele electrice.
Sincronizarea
Electrificarea prematură ar putea cauza dificultăți operaționale și costuri exacerbate asociate cu adoptarea timpurie, dar, pe de altă parte, electrificarea întârziată ar putea duce la costuri mai mari legate de descurajările asociate conducerii vehiculelor termice sau de potențialul impact asupra reputației mărcii asociat cu o lipsă de concentrare asupra factorilor ESG. Astăzi, vehiculele electrice mai mici, cum ar fi autoturismele și utilitarele ușoare, au atins paritatea TCO cu alternativele termice, dar segmentele de vehicule mari au cunoscut mai puține inovații, având costuri semnificativ mai mari, paritatea TCO fiind așteptată spre finalul acestui deceniu.
Disponibilitatea modelelor se îmbunătățește în fiecare an, dar rămâne disparată ca natură, cu lacune între segmente, lăsând unii operatori fără o alternativă electrică adecvată. Cu toate acestea, scăderea abruptă a costurilor determinată de inovația tehnologică de-a lungul întregului lanț valoric, de la baterie până la punctele de încărcare, sugerează existența unui risc de timp pentru operatorii care decid să se electrifice astăzi.
Momentul electrificării influențează, de asemenea, valoarea reziduală a unei mașini ”verzi”, determinată, în general, de starea pieței second-hand pentru vehicule termice, de vehiculele electrice și de baterii. Astăzi, piața de vehicule termice second-hand este fie la egalitate, fie considerabil mai mare decât piața de mașini noi în majoritatea țărilor europene. Cum piața vehiculelor electrice second-hand este în curs de dezvoltare, oportunitățile sunt limitate pentru operatorii de flote care aleg vehiculele electrice la mâna a doua în locul celor noi.
Costuri și beneficii
Strategia de electrificare a flotei trebuie să fie susținută de o analiză cuprinzătoare cost-beneficiu care să surprindă costul mai mare al capitalului, precum și previziunile estimate ale deprecierii și ale valorii reziduale. Istoricul limitat al electrificării flotelor și preocupările legate de valoarea vehiculelor electrice pe piața second-hand fac ca finanțarea tranziției către flotele electrice să fie mai costisitoare decât cea pentru flotele de mașini termice. Pe de altă parte, sunt disponibile o serie de soluții de finanțare inovatoare, de la împrumuturi bancare și leasing la granturi și subvenții guvernamentale. Costurile generale pentru tranziția și operarea unei flote de vehicule electrice le includ pe cele legate de TCO – și anume achiziția, întreținerea, costurile cu energia, taxele și asigurarea – precum și investițiile în active. În același timp, trebuie avut în vedere costul de oportunitate din timpul dedicat încărcării, costurile din parteneriatele cu furnizorii de energie și cele legate de restructurarea logistică și organizațională.
În concluzie, analiza realizată de consultanții de la Charles River Associates, arată că, sub presiunea de a-și decarboniza flotele, operatorii trebuie să fie capabili să treacă la vehicule electrice la momentul potrivit pentru a obține cel mai mare beneficiu, reducând în același timp expunerea la riscuri. În consecință, decizia de electrificare trebuie să se bazeze pe evaluarea amănunțită a unor factori precum locația, economia generală de costuri, disponibilitatea și fiabilitatea infrastructurii, poziția competitivă față de ceilalți jucători din piață și posibilitatea de a încheia parteneriate. Prin urmare, spun specialiștii CRA, analiza economică atotcuprinzătoare este vitală pentru a face din electrificare o poveste de succes.
(Articol publicat în revista Flote Auto, decembrie 2023 – ianuarie 2024)
CITEȘTE ȘI:
Circulaţia pe o porțiune din A2 se va închide noaptea, în perioada 12 – 23 februarie
În luna martie începe construcția unui nod rutier de descărcare în DN 2 de pe Autostrada A0 Nord
Comentați?