Optimizarea fiscală: Ce măsuri pot aplica IMM-urile şi care sunt riscurile?

Optimizarea fiscală presupune orice măsură care reduce costurile fiscale ale unei firme, dar în limita legii. Mai exact, prin optimizare, societăţile aplică facilităţile fiscale existente şi prevederile favorabile din legislaţie, cu condiţia însă de a respecta legea. Totuşi, optimizarea fiscală presupune şi anumite riscuri la care contribuabilii se pot expune.

Optimizarea fiscală este un concept care include orice măsură care poate avea ca efect reducerea/eficientizarea sarcinii fiscale. Totodată, optimizarea fiscală presupune respectarea legii şi include orice măsură imediată de natură să reducă costurile fiscale aferente unei operaţiuni/tranzacţii specifice.

Scopul unei optimizări fiscale este acela de a beneficia de facilităţile fiscale existente şi de prevederile favorabile din legislaţie, ceea ce conduce la diminuarea impactului fiscal în mod legal.

Optimizarea fiscală reprezintă înţelegerea temeinică a afacerilor clientului, respectiv ale contribuabilului, a mecanismelor şi a limitărilor sale şi găsirea acelor trasee oferite atât de legislaţia fiscală locală, cât şi de cea internaţională care să conducă la o reducere a impactului financiar pe care taxele o au asupra acelei afaceri.

Ce pot optimiza fiscal IMM-urile?

Întreprinderile mici şi mijlocii pot face acţiuni de optimizare fiscală pentru toate taxele. IMM-urile au posibilitatea de a beneficia de facilităţile fiscale generale, ca de exemplu: amortizarea degresivă sau accelerată, diferitele mecanisme de reducere a amortizării fiscale sau de a investi în active care se amortizează rapid, noile măsuri fiscale de tip holding, facilităţile referitoare la activitatea de cercetare-dezvoltare, deducerile aplicabile pentru cheltuielile cu formarea profesională a personalului angajat, deductibilitatea cheltuielilor sociale, tichete de masă, creditul fiscal acordat pentru sponsorizare, impozitarea microîntreprinderilor.

Deşi numeroase, aceste facilităţi fiscale sunt din păcate prea puţine pentru o reducere eficientă a taxelor. În plus, dacă legislaţia internă nu oferă suficiente soluţii, atunci putem apela la legislaţia internaţională, care încă mai conţine câteva mecanisme de rearanjare a activităţilor la nivel global, astfel încât să se reducă la minim impactul fiscal.

Nu în ultimul rând, optimizarea fiscală se poate realiza în mod indirect prin rearanjarea traseelor comerciale sau a modului de facturare, acţiuni care pot fi făcute numai după o temeinica analiză operaţionala a activităţii respective.
În zona optimizărilor fiscale, putem vorbi de aplicarea facilităţilor fiscale existente în măsura în care toate condiţiile prevăzute de legislaţie sunt respectate.

Printre exemple se numără deducerea suplimentară de 50% a cheltuielilor eligibile din activitatea de cercetare-dezvoltare sau neimpozitarea veniturilor obţinute de personalul IT.
Un alt exemplu ar fi acela al unei companii profitabile, care are în vedere achiziţionarea unor echipamente cu o valoare semnificativă. Pentru această companie, orice modalitate de a finanţa investiţia este bine venită. Aplicând metoda de amortizare accelerată, compania are posibilitatea de a deduce în primul an de funcţionare 50% din valoarea acestor echipamente.

Astfel, se diminuează impozitul pe profit datorat de către societate în anul în care presiunea financiară este mai ridicată ca urmare a investiţiei.
Indiferent de măsurile aplicate, optimizarea fiscală presupune parcurgerea mai multor etape, dintre care analiza operaţională a afacerii, caz în care sprijinul clientului este esenţial şi găsirea facilităţilor fiscale potrivite pentru respectivul tip de afacere atât la nivel internaţional, cât şi naţional.

Nu există un termen în sine referitor la când ar trebui aplicată optimizarea fiscală, ci aceasta vine la pachet cu prima zi de funcţionare a companiei respective, însă trebuie să se încadreze în prevederile legale.
Optimizarea fiscală este un proces continuu pentru că oferă un avantaj cert în termeni de competitivitate prin reducerea impactului fluxurilor de numerar şi redirecţionarea acestui flux către investiţii, etc.
Principalul avantaj al optimizării fiscale îl reprezintă optimizarea fluxurilor financiare şi redirecţionarea unor fluxuri care înainte de optimizarea fiscală erau dedicate taxelor către investiţii.

Riscurile optimizării fiscale

Riscul cel mai des întâlnit în optimizarea fiscală este acela al interpretărilor arbitrare ale inspectorilor fiscali faţă de acţiunile care conduc la reducerea impactului fiscal pe care companiile le fac.
Pe de altă parte, există şi un risc inerent ca acea acţiune de optimizare fiscală să fie supusă diverselor interpretări din partea Fiscului având în vedere proverbiala neclaritate a legislaţiei fiscale româneşti.

Totuşi, atâta timp cât pârghiile folosite sunt legale, corecte şi utilizate cu moralitate şi cu simţ civic, nu se pune problema evaziunii fiscale.
În situaţia în care interpretarea organelor fiscale în cadrul unui control ar fi diferită, o societate trebuie să fie capabilă să justifice existenţa unei substanţe economice (raţionamentul şi scopul economic şi comercial din spatele tranzacţiei desfăşurate). Modalitatea de a demonstra acest lucru depinde de la caz la caz.

Apreciez că optimizarea fiscală este un drept legitim al oricărui contribuabil atâta timp cât acesta nu abuzează de el şi nu fraudează legea fiscală.
Totuşi, fiecare caz în parte trebuie analizat concret pentru a identifica care sunt mijloacele prin care se poate susţine o operaţiune/tranzacţie în faţa autorităţilor fiscale. Soluţii universal valabile nu există, dar este esenţial să se poată demonstra că fiecare operaţiune/tranzacţie are un scop comercial şi că părţile implicate au din punct de vedere economic capacitatea de a-şi exercita în mod real rolul pe care şi-l asumă în contracte.

 

Despre autor:

Roxana LupuRoxana Lupu este absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Hyperion Bucureşti şi deţine de asemenea o diplomă de licenţă acordată de Academia de Ştiinte Ecomonice, Specializarea Finanţe Bănci şi o diplomă de master în Dreptul Afacerilor. Este manager partener al Lupu & Partners facând parte din echipa de specialişti ai departamentului de consultanţă comercială, optimizare fiscală internaţională şi încorporare de companii offshore. Are o experienţă de peste 10 ani în consultanţă comercială şi optimizare fiscală din care 5 ani în cadrul Ernest & Young Ungaria.

Despre Lupu & Partners

Fondată în anul 2011 prin fuziunea a doi parteneri cu o îndelungată experienţă în domeniu, Lupu & Partners s-a impus cu rapiditate ca o societate echilibrată şi performantă, graţie principiilor ce au stat la baza structurării echipei: profesionalism, implicare şi flexibilitate, oferind clienţilor săi servicii prompte, eficiente şi de o calitate profesională desăvârşită. Cele 12 departamente specializate în aproape toate domeniile dreptului includ o echipă formată din avocaţi, contabili şi specialişti, cu experienţă solidă în domeniul avocaturii de business – corporatiste şi al consultanţei legale, al optimizării şi planificării fiscale, al proprietăţii intelectuale şi concurenţei neloiale, al activităţilor fiduciare, al restructurării financiare şi insolvenţei, al dreptului penal, al achiziţiilor publice.

(Articol publicat în revista AutoExpert Flote, iunie 2014)

Adaugati comentariu