Toyota Hi-Lux. Dilemă pentru stil și muncă

Toyota a rămas fidelă în mare parte caracteristicilor care i-au adus pickup-ului său numeroase premii, dar parcă este prea conservatoare. Nissan, în schimb a început revoluția propunând un pick-up mai confortabil. O fi și mai bun de muncă?

Atunci când alegem un pick-up, avem de a face cu un vehicul conceput să poată și munci, dar și transporta persoane. Dacă este vorba despre familie, ne dorim mai mult confort și o sarcină utilă decentă. Dacă vrem o mașină pentru muncă, avem nevoie de un vehicul fiabil și cu suficient confort astfel încât, după un drum pe teren accidentat să nu ajungă echipa de lucru epuizată de oboseală. Un compromis s-ar putea să trebuiască făcut undeva: fie de la confort fie de la sarcină utilă. Dar oare chiar este necesar un compromis? Am căutat răspunsul la două pickup-uri prestigioase de pe piața vehiculelor de acest tip la Toyota și la Nissan. Fiabilitatea utilitarelor de la Toyota este deja celebră, marca japoneză fiind abonată constant la primele poziții din clasamentele internaționale la acest capitol. Mai mult, Hi-Lux a fost un model care excela prin fiabilitate chiar și printre celelalte vehicule din gama companiei. Soluția era simplă: motor robust, șasiu supradimensionat pentru ce avea nevoie, punte rigidă cu arcuri lamelare pe spate și suspensii independente pe față pentru confortul pasagerilor, dar mai mult pentru al celor din față. Propulsoarele erau turbodiesel cu o putere specifică destul de mică, tocmai pentru a crește fiabilitatea componentelor.

Nissan a mers mult timp pe rețete similare doar că nu aveau șasiurile la fel de robuste. Dar mașinile lor aveau un grad ceva mai ridicat de confort fără a suferi dacă trebuiau să care o tonă. Problema mare este că, deseori, utilitarele de teren trebuie să transporte mai mult de atât. O tonă încărcătură plus patru oameni și o ladă de scule ajung rapid la o tonă și jumătate

Evoluție de stil

Hi-Lux a avut un design destul de discret de-a lungul generațiilor sale. Au luat ceva amploare abia penultima generație când japonezii s-au gândit să adauge un plus estetic, iar noua generație a făcut un pas hotărâtor spre estetică. Designul părții frontale a fost revizuit și arată ceva mai agresiv, în rest însă, e loc de puține extravaganțe estetice. Totuși, vorbim despre o autoutilitară.

Interiorul în schimb are o evoluție spectaculoasă spre SUV-uri. Dacă cineva ar fi urcat la bord, legat la ochi, ar putea crede că se află într-o mașină de teren din segmentele superioare, dar în niciun caz într-un pick-up. Bordul este dimensionat corect, iar pe consola centrală se află instalația multimedia ce asigură nu doar o ambianță sonoră plăcută ci și indicații despre navigație, consum, condus ecologic etc. Sunt dotări care, până nu cu mult timp în urmă, nu erau disponibile pe pickup-uri. Chiar dacă finisajele nu sunt tocmai la nivel foarte ridicat și nici materialele nu excelează, totuși se remarcă o evoluție consistentă față de generația anterioară. Din punctul de vedere al unei utilitare concepută pentru muncă, este mult mai bine lucrată și este mai confortabilă decât vechea generație, iar dotările depășesc cu mult necesitățile unei simple utilitare fiind mai aproape de nevoile de familie.

Inovația de ansamblu

Nissan Navara a pus mai mult accent pe design nu doar la generația actuală ci și la cele mai vechi. Interioarele au fost orientate mai mult spre confort și, chiar dacă bancheta a fost deseori criticată pentru disconfortul creat la drum lung a fost acceptată. Există destul de multe flote care au achiziționat astfel de vehicule, Navara dovedind că este robustă și că nu se sperie de primul hop. A fost oarecum supradimensionată la suspensii, motiv pentru care și modelul a căpătat rapid un renume de fiabilitate. La generația precedentă s-a văzut clar o orientare spre confort, clienții putând alege cutie de viteze automată, motor V6 de trei litri turbodiesel, tapițerie din piele, sistem de navigație și destul de multe alte dotări specifice unui autoturism de teren. De fapt, le-a fost ușor să facă o astfel de conversie având în vedere că Navara precedentă împărțea platforma tehncă și șasiul cu SUV-ul Pathfinder. Prin urmare nu ar fi fost nicio problemă să împartă și elemente de interior.

La muncă, sau la distracție?

Dacă vorbim despre muncă, atunci ne interesează două aspecte: fiabilitatea și consumul. Sau invers, depinde de fiecare. La capitolul robustețe, Hi-Lux ne-a convins că greu și-ar găsi un rival atunci când vine vorba de anduranță. Șasiul mai robust și motoarele cu putere specifică mică le-au făcut foarte fiabile reușind să îndure tratamente dure indiferent de condițiile meteo sau de cât de accidentat era terenul pe care rula. Iar dacă distracția pentru proprietar înseamnă mers pe teren accidentat mai mult decât pe asfalt, atunci chiar că și-a găsit mașina ideală. Pe șosea, motorul pare cam lipsit de vlagă. Evident, față de generația anterioară este mai vivace, iar unul dintre motive este și cutia de viteze automată cu șase trepte. Motorul este la același nivel ca și în trecut ceea ce, din păcate, transformă Hi Lux într-unul din cele mai lente pickup-uri de pe piață. Sigur, pe teren accidentat nu contează atât de mult că are 150 sau 190 CP pentru că există reductor și rareori ar putea fi pusă în situația de a nu avea suficient cuplu pentru a ieși dintr-o situație dificilă. Odată ieșită pe șosea, redutabila utilitară de la Toyota are un comportament mai puțin sigur pe ea. Ruliul mare, subvirarea pronunțată și suspensia spate care tinde să țopăie când nu este încărcată mașina își fac simțită prezența.

Navara a făcut câțiva pași importanți spre segmentul pickup-urilor de life-style. De la vechea generație nu a împrumutat nimic. Motorul este preluat din banca de organe a Renault Pro+ (de la Master) și în versiunea testată avea 163 CP, dar este disponibil și bi-turbo de 190 CP. Șasiul este mai solid decât în trecut, acum fiind cu profil închis ceea ce i-a crescut rezistența torsională. Dar, dacă această soluție i-a încântat pe mulți, faptul că are punte multibraț cu osie rigidă și arcuri elicoidale i-a pus pe mulți pe gânduri. Sigur, constructorul spune că poate transporta fără probleme o tonă. De altfel, am constatat că nu transpiră dacă încărcăm o tonă în ea. Întrebarea care se pune este dacă ar rezista la drumuri zilnice cu încărcătură mare în spate. Cu toate că se simte o îmbunătățire a comportamentului pe teren accidentat, șasiul de la Navara pare că nu este la fel de rigid precum cel de la Hi Lux. Se simt, în anumite situații de efort, tensiunile transmise prin șasiu, cabinei. Dar cu siguranță se simte diferența de vivacitate a Navarei pe teren accidentat și pe șosea. Fiind mai ușoară și mai puternică, se simte și se mișcă mai bine decât Hi Lux. Pe șosea este mai confortabilă la drumuri lungi și pentru pasagerii de pe banchetă, chiar dacă este descărcată. E adevărat, tot subvirată este și uneori are un ruliu pronunțat, dar stabilitatea pe viraje este mai bună.

Activități în natură

La mersul în teren accidentat ambele mașini s-au descurcat admirabil. Ambele vin dotate cu diferențial blocant spate și cutie de transfer cu reductor. Având un cuplu motor similar, chiar dacă avea o masă proprie mai mare Toyota a înaintat fără probleme. Garda la sol mai mare cu aproximativ 7 cm chiar dacă nu duce la mari diferențe reale în off-road se face simțită. În unele cazuri, Hilux a trecut fără nicio emoție, iar la Navara am auzit diverse zgomote pe dedesubt. La un off-road relativ simplu, nu s-ar vedea nicio diferență între cele două. Ambele pot să care pe teren accidentat fără să pară că depun vreun efort. Dar, dacă aveți de mers pe teren mai accidentat, eventual și prin zone cu arături, Hilux va face față mai bine situației. Ca un revers al medaliei, unghiul de înclinare laterală este mai mic la Toyota, unul dintre motive fiind exact garda la sol mai mare care ridică și centrul de greutate al vehiculului. În schimb va putea aborda multe obstacole direct, fără a fi nevoie să le ocolească, mulțumită gărzii la sol și unghiurilor de atac mai mari.

Ce am constatat însă, a fost diferența de consum între cele două vehicule. Chiar dacă Toyota susține că poate parcurge, cu transmisia automată, 100 km cu doar 6,7 litri, în realitate nu am reușit să scădem sub 8,7 în regim extraurban. Conducând Navara exact în aceleași condiții de trafic, valoarea a fost sub 7 l/100 km. O diferență pe care am simți-o dacă am avea o flotă cu asemenea mașini. Ce mai trebuie precizat este că, dacă este să vorbim despre preț de bază, pentru versiuni comparabile (dublă cabină), atunci Toyota vine de la 33.439 euro și ceva dotări. La un model echivalent ca echipare, Navara costă  31.220 euro. O diferență nu foarte mare, dacă vă gândiți să folosiți mai multz mașina pe teren accidentat. Dar, dacă vă gândiți să o folosiți mai mult de 50% pe asfalt, atunci Navara poate fi o alegere mai bună.

FIȘĂ TEHNICĂ

VERDICT

Toyota Hilux are un renume greu de scos din ecuație atunci când este vorba despre vreun test comparativ. Chiar dacă nu are o motorizare prea performantă, asigură totuși liniștea mentală că oricând, la orice oră diin zi sau din noapte, mașina va porni și-și va face treaba. Nissan în schimb vine, la rândul său, cu o bogată experiență atât în off-road cât și în utilitare. Puntea spate este o reinterpretare a punții de la celebrul Patrol Y61, iar cei care au apreciat calitățile de teren ale acelui model cu siguranță vor fi mulțumiți și de Navara. Pe șosea, în mod clar, Navara este de preferat. Dar, dacă în fiecare zi vă așteaptă o zi de muncă grea pe teren, totuși v-am recomanda Hilux.

GALERIE FOTO